Blog > You are my soulmate baby!
Am citit articolul Mirunei despre sufletele pereche şi m-am gândit să dezvolt problema, că am tot avut discuţii pe tema asta şi chiar trebuie să-mi las amprenta de nenorocit peste toate mironosiţele şi boemii tâmpi ai secolului vitezei.
În perioada de început a vieţii mele amoroase, a apărut în peisaj o ea (eu, heterosexual convins şi pe alocuri homofob). Meniul a fost complet şi nu mi-a dat nici măcar o şansă să scap de o săgeată în inimă. Ieri ne-am privit, azi ne-am cunoscut, mâine urmează să ne ţinem de mână şi să arătăm ca un cuplu, iar toate astea au avut, drept motiv principal, lipsa experienţei în domeniu şi, bineînţeles, dorinţa mea acerbă de a avea o gagică (se întâmpla pe la 12-13 ani, or smth). Din câte îmi aduc aminte, am ajuns chiar şi buză în buză într-o zi, ăla fiind cel mai de sus nivel al unei relaţii la vârsta respectivă, totul sfârşindu-se prost, cu despărţire şi suferinţă de puradei fără păr pubian.
Nu am uitat-o, este adevărat, dar am o repulsie când aud că “prima dragoste nu se uită niciodată”, de parcă EA ar însemna ceva mai mult decât următoarele. Eu nu l-am uitat nici pe cel ce m-a împins, pentru prima dată, într-o apă adâncă, obligându-mă astfel să învăţ să înot. Nici pe cel ce mi-a oferit prima ţigară (nu de alta, dar era să mor sufocat în chinurile fumului). Nici pe a doua mea gagică. Nici pe a treia. Nici pe una dintre profesoarele din generală, care se prezenta în faţa clasei cu tivul jeanşilor înfipt adânc între labii, de aveam în cap numai filme porno.
Aşa, revenind la sufletul pereche, sau la scuza universal valabilă pentru despărţirile dureroase, hai să demontăm mitul ăsta că eu chiar sper că evoluăm şi noi mintal, psihic şi implicit, fizic. Dacă avem aceleaşi pasiuni, îmi placi, iar asta nu înseamnă că o să-mi pocnească venele capului povestind ce bine ne potrivim noi doi. Dacă te văd mai bună, din orice punct de vedere, decât orice altă femeie cu care am convieţuit înaintea ta, înseamnă că sunt mult mai apt să înţeleg nevoile unei femei, astfel încât să ne înţelegem mai bine şi să te văd într-o altă lumină (vorbesc din punctul meu de vedere, dar poate fi valabil de ambele părţi).
Aş putea oferi astfel de exemple la nesfârşit, dar esenţialul este unul singur. Dacă te plac în momentul ăsta foarte mult, de îmi blincăre retina când eşti lângă mine, nu înseamnă că tu eşti THE ONE. Nu există THE ONE. Există femei, bărbaţi şi compromisuri pentru binele cuplului. Există, de asemenea, scântei foarte puternice între două persoane (chiar şi de acelaşi sex :( ), însă aceste scântei sunt dovada clară a faptului că tocmai s-au întâlnit doi oameni destul de maturi încât să profite (în sensul bun), la maxim, unul de celalalt. La 18 ani nu eşti pregătit/ă să oferi, sau să primeşti o astfel de încărcătură emoţională. Tocmai de aia, la 18 ani trebuie să te dezvolţi experimentând. Nu să sari dintr-un pat în altul, dar nici să te legi ca tolomacul de o persoană, care, în viziunea ta, e perfectă. Scopul e să devii suficient de matur încât să vezi un suflet pereche în absolut oricine, având astfel posibilitatea să alegi. Existenţa unui singur suflet pereche în viaţa ta, indică limitare şi chiar una tristă.
Oamenii uită să trăiască viaţa, and that’s a fact! Există tabăra cu pubertani ce au impresia că distracţia înseamnă băutură, droguri şi sex, există tabăra maturilor neînţeleşi, care cugetă la nemurirea sufletului şi ne lovesc cu predicile lor despre viaţa prin care nu au trecut şi există tabăra, extrem de mică, a celor ce reuşesc să vadă mai sus o limită impusă de majoritate. Nu există nici reţete, nici hărţi ce ar indica drumul către o viaţă foarte mişto. Există omul şi drumul său spre ceea ce-şi doreşte. Mie îmi place să am opţiuni, pentru că fundăturile sentimentale NU EXISTĂ. Îmi place să aleg ceea ce este mai bun pentru mine, iar dacă întâlnesc persoana ce-şi doreşte acelaşi lucru, câ atât mai bine. Tocmai am dat de unul dintre sufletele mele pereche. :)
Comentarii (23)
Mentiuni pe Twitter
loading..
Lasa un comentariu
Aboneaza-te gratuit
Publicitate
Ultimele comentarii adaugate
- tiby in 5 săptămâni deasupra României - “Top 10 biggest and best jumps ever” pe youtube si de la 6:15...
- Vasi in Avantajele vieţii de nefumător - Cartea in format audio + pdf http://thepiratebay.org/tor...
- dragos bunea in 5 săptămâni deasupra României - zgomotul e infernal in rest senzatiile cred ca sunt prea tari ca sa...
- Gabriel Pino in Nu îmi mai place în centrul istoric al Bucureştiului - Se incearca o impunere de stil in genul...
- Raluca in 5 săptămâni deasupra României - Prima as fi la o adica:D desi cu siguranta e mult mai greu decat pare si...
Recomandari pe Facebook
A-list personal
- Adrian Ciubotaru
- Alex Mihăileanu
- Alin Popescu
- Andra Zaharia
- Andreea Burlacu
- Andrei Crivăţ
- Andrei Rosca
- Bobby Voicu
- Bogdan Olteanu
- Catalin Roşioru
- Cetin Ametcea
- Corina Georgescu
- Cristi China
- Cristi Manafu
- Cristian Dorombach
- Cristina Chipurici
- Dan Dumitrescu
- Dan Ştefancu
- Elena Cîrîc
- Ileana Ghiţă
- Ionut Oprea
- Madalina Crainic
- Miruna Siminel
- Ramona Iftode
- Sebastian Bârgău
- Vali Petcu
- Victor Kapra
- Viorel Copolovici
de-aia esti tu blogger, ma. de ai face-o mai des:))
deep nice post, domnule
E fain postul.
Parerea mea strict persoanala este ca daca iti e bine langa o persoana chiar si la 15-16 ani de ce sa nu continui cu ea?De ce sa ii zici ca: no stii draga, eu vreau sa experimentez ca is macho si tanar, da auzi dupa asta punem de o casatorie?
Mi se pare un pic ilogic faptul ca trebuie, subliniez trebuie sa nu te legi la cap sau sa nu crezi in fiinta de langa tine ca la o persoana care poate fi cu adevarat ceva in viata ta.
Da trebuie sa experimentezi, dar totusi pana cand?Poate la urma urmei te casatoresti cu cineva si vei regreta ca nu ai continuat cu fosta pentru ca tu vroiai sa experimentezi.Oricum putem vorbim cat vrem despre subiectul respectiv, ca nu o sa ne oprim prea curand.
Important este sa iti deschizi ochii la cea ce te inconjoara si la ocazile si persoanele care vezi ca tin la tine.Se poate sfarsi cu o amicitie lunga sau cu o casatorie placuta(cazul fericit).
@cabromat: Daca de la 15 la 24 de ani, tu ai o relatie stabila, vei simţi nevoia să recuperezi perioada aia, când nu se va mai putea. That’s a fact! Nu am făcut eu legile astea, nu-mi cere să le justific :)
da, perfect de acord! :)
Recunosc ca ai dreptate aici:)
Nu m-am gandit la asta, defapt in subconstient stiam asta dar imi statea intr-un fel pe limba, iar acum ca ai zis-o nu pot sa neg pentru ca stiu ca e asa.
As vrea sa cred ca exista o exceptie legata de ideea asta, dar nu prea cred ca exista asa ceva.
Offtopic:Ai vazut fetita asta adorabila:http://vimeo.com/2113477
Ceva mai adorabil si mai dragut nu cred ca am vazut de ceva timp:X
Am citit fiecare cuvant. Nu-s intru totul de acord cu tine, insa e un punct de vedere bun.
Poti sa mai scrii ceva pe subiect peste 20 de ani?
@nina: Sper că voi putea. De ce nu?
Deci pana la urma incepi sa graiesti si tu de inima si suflet. Mai zi, mai zi :)
de acord, prima dragoste nu se uita, pe darcu, prima se uita, ca la a2a ai experienta mai multa si e mai misto, a3a mai misto ca a2a si tot asa… pana la un moment dat ajungi sa cunosti mai multe feluri de dragoste si de fete, si te opresti la una care implineste cele mai multe dintre criteriile tale, si aia la care ramai nu e perfecta, pentru ca perfectiunea nu exista…
si eu cred ca “sufletul pereche” se conjuga exclusiv la prezent
(stiu ca verbele se conjuga si ca in expresie nu e nici unul, dar ia-o ca sens)
@Copila blonda: Frumos mod de a spune :)
@Copila blonda: se mai poate conjuga şi la viitor, atunci când fantazăm despre “acel suflet pereche”
Uita-i cum au sarit amandoi! ;)
De acord! Pentru ca traim si iubim in prezent. Si daca la un moment dat te opresti la acel/acea care te completeaza, cu imperfectiuni cu tot, inseamna ca ai experimentat suficient si stii de ce.
Mi-a placut articolul pentru ca este un punct de vedere diferit, fara perdea :)
nu te supara…exizta THE ONE…numai ca a ajuns THE ONE a ta inca…
@lavinia: Tu bănuiesc că, la 18 anişori, l-ai întâlnit deja pe “cel sortit”… :)
Hai sa iti spuna un mosulica batran ca mine cum vad eu treaba. Sufletul pereche se construieste. Nu exista gata facut, tre’ sa muncim sa il cream.
Insa problema cea grava e ca sa gasim/gaseasca in celalalt dorinta de a schimba si disponibilitatea de a face compromisuri, pana la momentul la care schimarea se va produce. Sigur ca daca dupa 2-3 ani de “comunicare” nu se vede nici un fel de “activitate comunicativa si constructiva” in relatie, e clar ca undeva e o problema.
Vi se pare ca e prea mult sau prea complicat ce zic eu?
Uite că vine unu’ şi mai moşulică decît Artistul să-ţi dea dreptate şi să zică că treaba mişto cu sufletul pereche e aia că nu este UNIC. Cum cred unii. El devine UNIC prin constructie, cum zice Artistu, dar nu vine gata unic la cutie şi cu instrucţiuni de folosire.
Mno, o fi trecut pe lîngă tine persoana aia care o considerai sulfet-pereche şi n-a fost să fie nimic mai mult. Acu’ doar n-o să plîngi în pungă inspirînd aurolac în timp ce trec pe lîngă tine cine ştie cîte alte suflete pereche.
Te rog, explica-mi si mie cum vine asta: “cu tivul jeanşilor înfipt adânc între labii”, ca nu vizualizez.
Tu stii ce e aia “tiv”?!
@Elena: Mulţumesc de corecţie. Ştiu că “tiv” nu e bine zis, că de fapt e cusătura aia, dar na, când mă apuc să scriu am un obiectiv principal, iar în cazul de faţă obiectivul era altul :)
Da Buddha, e tur, ca tot am lucrat si eu in domeniul jeansilor1
E bine ca vrei sa comunici “obiectivul principal”, dar cu chestii ca asta cu tivul ratezi obiectivul principal pentru o imagine secundara.
Hm… tocmai m-am mai uitat o data la articol, sa vad despre ce era vorba.
Q.E.D. :-)