Pufuleţii cenzuraţi

Ştii ce mă deranjează pe mine cel mai tare în România? Mâncătoria asta între oameni… Mă rog, e impropriu spus că mă deranjează, pentru că de-a lungul timpului am învăţat să mă distrez pe seama acestei trăsături, dar totuşi ar fi frumos să dispară şi fiecare să-şi vadă de propria ogradă.

Ieri am citit şi eu articolele (1 şi 2) scrise de Arhi şi Zoso, despre reclama cu tipul al cărui gât seamănă cu un cotlet din desene animate, tăietura cu pricina fiind provocată de un cuţitaş de decojit portocale, iar mai apoi, după reseminar (despre care voi scrie mâine dimineaţă), chiar vorbeam cu bloggerii despre cât de haioasă este reclama respectivă. Doi studenţi cu feţe de tocilari, discutând, unul de la nivelul covorului, iar celălalt mut de uimire în faţa unui corp fără cap ce dărâma mobilierul prin cameră, iar mai apoi devenind chiar dubios de intimi pe o canapea, ar fi avut scopul clar de a amuza privitorul (în cazul meu asta a fost reacţia). Nu am înţeles cum putea auzi trupul fără cap, dar tocmai ăsta era şi farmecul discuţiei cu capul căzut pe jos…

Eu am o mare dilemă când vine vorba de reclame în România, pentru că datorită lipsei de inspiraţie, majoritatea oamenilor schimbă postul încă de la prima reclamă din calupul publicitar. Cum faci să-i ţii acolo, chiar şi în pauza meciului? Gusto se apropia cu paşi repezi de soluţia parfectă a acestei probleme, dar era normal să deranjeze nişte agenţii concurente, ajungând astfel să fie cenzuraţi de CNA, contrar deciziei RAC.

Liga Optimiştilor a reacţionat în conformitate cu sloganul campaniei, gest de apreciat într-o societate bolnavă şi pesimistă, aşa că nu-mi fac probleme în legătură cu transmiterea mesajului, dar m-am amuzat pe seama acestei decizii aberante, trebuie să recunosc :)

Comentarii (16)