Comments on: Despre opţiunile din viaţa ta

By: hilarious videos

hilarious videos — Wed, 19 Aug 2009 15:32:43 +0000

Nu prea sunt de acord da nu exista perechea ideala si vb aia intotdeauna se poate mai bine dar daca EA e bine si te cunoaste si e ok de ce sa vrei pe cineva “mai bun” poa acel cineva doar pare mai bun … asa nu te mai casatoresti ever sau nu ai relatii prea lungi bine eu nus genu care cum am femeie uit de prieteni nu mai ies sau o car peste tot dupa mine urasc genu asta de oameni m-am si certat cu destui pe tema asta ps si eu sunt considerat superficial da in tara asta superficial = diferit :)

By: Mihaiko

Mihaiko — Wed, 29 Jul 2009 06:56:07 +0000

1. “Aş fi făcut o psihologie, o sociologie… mă rog, e prea târziu acum.”
Cred ca nu e deloc prea tarziu, ba chiar as zice ca e exact timpul potrivit. La 18-20 de ani nu ai acumulat suficiente experiente pe care sa le poti asocia cu notiunile teoretice care ti se predau acolo. La 28-30 de ani cred ca e ideal sa faci o facultate de genul asta, daca timpul iti permite, binenteles. Vezi ca mai sunt inscrieri si in toamna :).
2. “cât de sigur eşti că persoana de lângă tine este cea mai potrivită … din multitudinea existentă?”
Daca iti pui asa problema, clar ca nu e EA. Daca va aparea in viata ta, nu o sa te mai intrebi daca e sau nu e potrivita. Pur si simplu VEI STII asta. E ca si cum ai intra intr-o depasire cu masina, daca vine ceva din fata si nu ai timp sa treci, vei frana, actiune venita din subconstient. Daca ai timp sa treci, subconstientul te va lasa sa apesi mai departe pe acceleratie. La fel si cu relatia, subconstientul nu va mai pune la indoiala daca e sau nu e potrivita, ci te va lasa sa mergi mai departe. Mai demult cineva mi-a spus, legat de dilema „cum iti dai seama ca e EA?”: “Nu pot sa-ti explic, vei intelege numai cand vei trai asa ceva. CAND VA APAREA, VEI STII”. Asa este, cand a aparut, mi-am dat seama, am stiut imediat, nu am mai avut … dileme daca e sau nu e EA. In aceeasi saptamana i-am cerut mana de la parinti. Ii multumesc la Dumnezeu pentru ca ne-a intersectat drumurile. Oricum, Camil Petrescu dixit: “alesii dragostei adevarate sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile”
3. “Ne-am obişnuit să trăim într-un sistem de reguli bine împământenite, sub presiunea unor părinţi tradiţionalişti, ce ne pot dori binele îndemnându-ne la rău, iar schimbarea nu va veni prea curând, din câte îmi dau seama…”
Parintii nu mai au loc intr-o poveste de dragoste adevarata. De fapt nu mai are nimeni loc, decat cei doi. E adevarat, mai exista parinti, prieteni, frati, rude, etc., dar astia sunt pe locul 2. E foarte greu sa accepti acest lucru, de obicei ia ceva timp, dar daca nu ai nici un regret ca ai facut-o, e clar ca ai gasit-o pe EA. Cand vom accepta FARA REGRETE acest lucru vom sti ca am gasit jumatatea. Prima piatra de incercare a oricarei relatii finalizate cu verigheta este organizarea nuntii, cand trebuie sa tinem cont de tata, mama, bunicul, bunica, fratele, sora, soacra, socru, nasul, nasa, vecinul, vecina etc., care fiecare isi dau cu parerea. Daca vom tine cont doar de parearea mirelui si a miresei, incepand de la nr. de invitati, la meniu si la genul de muzica, vom intelege ca nunta, este primul pas al drumului in 2, nu in 10-15. Cati miri si-au organizat nunta singuri?
Un exemplu ca in cuplu nu trebuie sa intervina nici macar copii: Cunosc o situatie cand, la catva timp de la moartea sotului, vaduva de 60 de ani le-a spus celor 2 copii pe care i-au avut impreuna: “Sunteti copiii mei, va iubesc enorm, dar niciodata nu v-am iubit la fel de mult decat pe el. El a avut 60% din inima mea, voi fiecare cate 20%”. Parinte denaturat? Dragoste adevarata? Eu zic ca a doua varianta…

By: Moldoveanca

Moldoveanca — Wed, 29 Jul 2009 06:26:23 +0000

Lol, nu cred ca e cazul sa se ajunga chiar la bataie :D Dar adevarul e ca eu nu as putea niciodata sa fiu cu un barbat cu un caracter mai slab decat al meu. Decat sa am unul care imi face toate voile, mai bine imi iau un caine, e mai usor de intretinut!

By: Copila blonda

Copila blonda — Tue, 28 Jul 2009 21:23:22 +0000

a fost un moment din asta cam acu’ un an. Si pentru ca mi-am bagat picioarele in “cum ar trebui” am ajuns sa ne cunoastem :)
bine, si parintii m-au lasat… ca altfel :-j

Dar sper sa nu se fi terminat curajul

By: BL0G.RO

BL0G.RO — Tue, 28 Jul 2009 17:28:39 +0000

Partea ce-a mai idioata e ca multi nu isi dau seama ca majoritatea relatiilor se termina tocmai pentru ca sunt tot timpul impreuna. Oricat se iubesc 2 persoane, dupa un timp in care sunt TOT TIMPUL impreuna se vor scarbii unul de altul, se vor certa, poate se va ajunge chiar si la ura.

Ideal intr-o relatie e ca barbatul sa iasa cu prietenii de cateva ori pe saptamana si femeia cu prietenele, chiar nu trebe sa iesiti impreuna tot timpul, MAI ALES daca si locuitit impreuna sau, doamne fereste, si lucrati impreuna.

By: Cosmin

Cosmin — Tue, 28 Jul 2009 13:09:22 +0000

Pai uite, vin si eu si zic ca tine, depinde ce intelegi prin bun-simt. De ce presupui ca e de la sine-inteles? Eu mi-am dat seama tocmai de contrariul…

Cum zice un amic de-al meu, “sunt cazuri si cazuri” adica “depinde…” adica, fiecare stie ce-i mai bine pentru el, cine suntem noi sa dam sfaturi, eh?

By: 3Alex

3Alex — Tue, 28 Jul 2009 10:04:44 +0000

Nici nu iti imaginezi cat de mult apreciez articolul asta si asta pentru ca ma regasesc 100% in el…

Din pacate ultima oara cand am incercat sa spun ceva gen “posibilitatea să se ducă dracu totul e mai mare, dar nu e mai frumos să trăieşti din plin atât cât poţi, decât să nu trăieşti deloc o viaţă?” am fost facut ipocrit si egoist desi eu am continuat sa merge pe aceeasi idee…

Felicitarile mele pentru felul de a gandi si felul in care ai scris articolul… pur si simplu exce`ptional.

By: Buddha

Buddha — Tue, 28 Jul 2009 09:35:37 +0000

Sunt în totalitate de acord cu tine, iar dacă vor exista momente în care simţi că e nevoie de o schimbare, fă-o şi lasă obligaţiile pentru alţii…