Guest post de Alina Constantinescu (“casino marketing with vanilla flavor & cherry brandy”)
Disclaimer: Urmeaza explicatia unei incercari pe care am facut-o de a rula (prea multe) poze in avatarul de pe twitter. Na, v-am zis de la inceput, sa va scutesc de chinul de a citi tot (deci, in timpul castigat mergeti sa faceti ceva util)
Soc: Pana ieri (adica vineri, 18.09) poza cu mine nu aparuse niciodata la profil!!! Am interactionat cameleonic si am tot schimbat avatare lipsite de inspiratie, ba colorate, ba ilizibile… Dar nicio imagine cu mine!
Inceputul: In urma cu 3 saptamani am primit o observatie (sincera?) care m-a izbit ca o adiere de primavara (daca il stiti pe Alexandru Negrea rosiile la el in geam sa ajunga!). Si asa am inceput un joc pe twitter. Am cerut permisiunea de a gazdui cate o saptamana poze cu diversi oameni (alesi pe spranceana, nu va ganditi ca am intrebat pe toata lumea). Recunosc ca promisesem si cate un RT zilnic (indeplinit constiincios o perioada de timp) dar pe parcurs ideea s-a voalat si focusul a ramas doar pe poze.
Continuare: I-am avut pe rand in acest schimb pe: @BuddhaBar, @Idah0 si @Radu20 (cu tatuaj- cei care au fost pe faza inteleg). Nici inainte de acest experiment nu am fost prea statornica in alegeri, dar atunci stiu ca pusesem niste poze statice care nu au creat confuzii: un interior de lobby, o vaza decorativa, flori de la tara din gradina si o semnatura photoshopata (de fapt scrisesem too lucky pe o carte de vizita). Cele mai tari faze au fost cand, din cauza ca nu ma identificam cu noile portrete afisate, aveam greutati atat in orientare cat si in identificarea mesajelor (au fost zile cand nu mi-am recunosc propriile tweet-uri iar la un moment dat mi-am dat singura reply). Pozele cu baieti mi-au provocat in mare 2 stari (dar doctorul a zis ca nu sunt patologice): dorinta de a fi mai masculina in replici si o senzatie usor ciudata in interactiunea cu prezentele feminine… Dar gata am scapat, sunt vindecata!
De ce am ales sa ma joc asa? Pentru ca imi place sa ma joc. Asa ca am profitat de un dezavantaj (pozele statice uncool si nedemne de fi urcate pe retea) si l-am transformat intr-o modalitate de interactiune (de fapt ma plictiseam, dar nu vreau eu sa recunosc). Retrospectiv gandindu-ma, in seara cand a aparut ideea pe twitter, s-au facut rapid niste schimburi de avatare printre cei care prinsesera din zbor propunerea. In cateva minute au inceput sa apara intrebari, entuziasmul si nelipsitele atitudini pro si contra.
Cat de buna a fost aceasta idee? Eh, in mod sigur nu am rezolvat nici incalzirea globala nici problema discriminarii (am decis cu greu sa las aceasta placere in seama concurentelor de la Miss World). Dar am obtinut feedback, am primit raspunsuri, am gasit subiect de conversatie. La Webstock 2009 (va spun mai jos care e legatura) intr-un schimb de doua vorbe cu parintele #hashtagurilor pe online (need I say more?) au fost aduse in discutie doua idei legate de jocul meu cu fete si baieti: GENEROZITATE si CREDIBILITATE. De aici, ideea ca asa a fost posibila primirea pozelor si obtinerea acordului de a le folosi de la oameni cu care NU MA CUNOSTEAM in mod real (acum imi dau seama ca la cate raspunsuri pozitive am primit, mai bine le ceream bani).
Stari, emotii, explicatii: La nivel personal, mi-a placut ca am putut sa ma joc cu identitati (pe online poti sa fii cand Greuceanu, cand Ileana Cosinzeana). Si ca am incalcat regulile de branding personal: nu am avut coerenta in a fi doar EU si nimeni altcineva. Am observat ca atunci cand esti prezent doar online sunt valabile foarte usor optiunile: sa iesi din interactiune fara sa motivezi, sa fii altcineva, sa te depersonalizezi, sa te ascunzi (desigur, copii, acestea sunt niste exemple negative. Deci, nu e frumos, nu faceti!) Prin urmare, senzatia ca este posibil sa am o mie de infatisari a fost maxima. Poate si din cauza ca in calitate de simplu utilizator de retea, fara contur sau forma bine recunoscute, am perceput uneori mai mult indiferenta celorlati in legatura propria-mi identitate, dar nu si interactivitatea sau preocuparea pentru cine sunt de fapt, ce fac, cum arat si cata apa plata beau zilnic (iar indiferenta pe care o poti primi din comunitate e destul de puternica atunci cand nu poti determina la niciun nivel implicarea din partea celorlalti).
Schimbare de 180: Cand am trecut in offline lucrurile s-au schimbat. Oportunitatea a fost WebStock 2009, cel mai recent eveniment dedicat tendintelor din online, unde am semnat cu gratie condica de prezenta (multumesc pentru invitatie si pleiada de aprecieri binemeritate pentru organizatori). Eveniment care, in ceea ce ma priveste, a creat nevoia unui anume grad de responsabilizare pentru identitatea pe care o afisez in retelele sociale. Pentru ca dupa ce strangi prieteneste mana celui pe care il urmaresti si/sau il citesti pe blog nu se mai cade sa te ascunzi dupa poze (sau dupa blocurile gri, mai stie cineva songul?). Oarecum, intalnirile pe bune te obliga sa iti (re)asumi deci propria identitate. Ca urmare m-am supus mersului firesc al lucrurilor si am urcat intr-un final poza mea la avatar (aceeasi pe LinkedIn, Twitter si YM- sa fie identitate vizuala dupa cum ni se zicea la una din prezentari) asa ca daca ma vedeti pe strada ma puteti recunoaste sa imi oferiti flori.
Precizare: Inteleg ca am creat niste asteptari (fata de unele persoane dragute si simpatice- se stiu ei care) si in acelasi timp nu am respectat unele reguli autoimpuse ale jocului. Dar intalnirea grandioasa in real live de la WebStock 2009 (intamplarea face sa fie asa) m-a sedus si mi-a intarit niste idei. Si in mod evident m-a impins sa imi schimb avatarul cu o poza PERSONALA. Ca atare, ii astept cu sugestii aici pe cei care se simt nedreptatiti sa imi spuneti cum sa compensez nepotrivirile…
Later edit: Mi-am dat seama ca mai bine va pastrati rosiile pentru salata, iar la Alexandru Negrea mergeti cu intentii bune. Are cel mai curat blog iar ideea aparitiei mele in zona s-a nascut tot ca urmare a schimbarii pozelor de pe twitter.
Later later edit: Iar am scris mult!
Andu
Eu aveam impresia ca esti sora geamana a lui idah0 si ca va jucati cu avatarele…silly me :))
sorin
felicitari pentru acest experiment social…Esti fericita pentru acest rezultat pozitiv si asta datorita oamenilor cu care ai schimbat pozele.