Nu (mai) sunt Cosmo!
Pentru noutati ma gasesti pe Twitter| Facebook| Tumblr
Propuneri prin pagina de contact sau la adresa de email alexandru.negrea (la) gmail (punct) com
So Cosmo. Tipa Cosmo nu e cea care improvizeaza dimineata o masca de fata din fructele din frigider in cazul in care crema preferata e sold out? Nu e tipa care in loc sa planga dupa vreun fost boyfriend alege sa organizeze o intalnire in pijama cu fetele?
E clar… eu nu sunt Cosmo! Nu pentru ca nu m-a impresionat in mod deosebit aniversarea lor de 10 ani, ci pentru ca am facut un ocol pana acasa sa imi aleg tinuta… Asta a fost primul indiciu: daca eram Cosmo pana in maduva oaselor, mergeam direct de la birou transformandu-mi rapid outfit-ul de zi intr-unul cool: desfaceam un nasture de la camasa, puneam escarpenii cu toc, ascunsi de rezerva in primul sertar langa agenda de intalniri, scoteam creionul din par, mai puneam un strat de rimel pe gene si alergam sprintena la taxi…
Deci, nu sunt in target. Asta a fost al doilea indiciu: pentru mine aniversarea, in acceptiunea clasica, are cel putin un element obligatoriu- tortul cu lumanari, artificii si spectacolul aparitiei lui… Si, si… cadouri!!! Nu impartite selectiv ci pentru toti invitatii! Ca sa imi aduc aminte ce frumos a fost, sa ma laud si sa raspandesc vorbe frumoase… Eu cadouri nu am vazut, doar pungile Cosmo, care oricum nu au fost pentru toti (ah, tradare, tradare, de 3 ori…!)
Imi plac prea tare eventurile hiper-elegante. Asta e al treilea indiciu: cladirea (The Ark) din fosta Bursa a Marfurilor de la piata de flori George Cosbuc e ideala pentru un club urban, chiar si asa semifinisata cum e, pare un loc bunicel de intalnire, dar nu si pentru o aniversare de 10 ani presupusa cu fast! Pentru un going out de joi seara, la un cocktail, cu muzica si o vorba (apropo, vorbele nu se prea auzeau din cauza sonorizarii….) locanta e minunata. Dar nu e prea confortabila pentru un Cosmo party (am mai zis de aniversare?) fara sistem de ventilatie si sunet surround, cu toaleta in spatele barului improvizat si fara garderoba… Ocazie cu care, cu jacheta in mana toata seara, se pare ca mi-am indeplinit cu brio (si) rolul de cuier. Mi-ar fi placut sa fiu, macar de aceasta data, zeita Kali: asa rezolvam #trilema (sic!) si fara probleme ciocneam paharul, gustam din canapele plimbate pass-around si mai epuizam cate o carte de vizita in semn de prietenie…
Addicted to play! De unde reiese al patrulea indiciu: organizatorii au avut o tombola cu premii (eu am avut numarul 26, asta in conditiile in care printe castigatori s-au numarat 24 si 27… asa-mi trebuie daca nu sunt Cosmo!) in parteneriat cu Renault Clio… care Renault a fost adus si expus la fata locului fara vreun beneficiu real pentru invitati… Ori nu inteleg eu, dar cat de Cosmo sa fie sa (vrei sa) faci o poza cu masina asta si atat??? Premiile au fost oricum cu totul altele, de la genti, LCD-uri, la tinute Venera Arapu… Iar tombola, chiar si asa, prezentata pe fast forward, ar fi fost mai spumoasa daca era interactiva, funny… (…Cosmo poate?!)
Unde sa fi fost atmosfera de sarbatoare?! Indiciile continua… La un party, de regula, gazda face onorurile… Isi ia ajutoare daca are prea multi invitati dar rolul ei e sa acopere in mare curiozitatile venitilor si sa imparta zambete (si poate si cate o revista din numarul de aniversare cu autograful nu stiu cui ca solutie Cosmo de low cost)… Sa imi spuna cu sarmul ei personal ce urmeaza sa se intample, la ce sa ma astept (sunt rea, pentru ca de fapt am cunoscut-o pe Ioana de la revista si e o tipa minunata, sunt sigura ca m-ar fi tinut de vorba de ar fi avut mai mult timp)…. Desi mi-ar fi placut sa vad hostessele socializand cu drag prin multime, m-am multumit si cu staff-ul de baieti simpatici si politicosi (daa, tipii de la intrare doar in pantaloni, desigur) care si-au vazut cuminte de treaba…
Tentatii (a se citi pe rasuflate, urmeaza o fraza mult prea lunga). Ca momente speciale, organizatorii au pregatit un colt dedicat interviurilor cu astrologul Mariana Cojocaru pentru obtinerea de astrograme personalizate (ahh, stiu eu un loc unde se mai fac din astea, dar nu spun unde, sa evit acuzatiile ca fac – iar- shamless promo), prezentari de moda (imi amintesc doar colectia Mango dar stiu ca mai erau alti 2 creatori internationali foarte cunoscuti), poze instant cu chipul inserat pe coperta numarului de aniversare a revistei (ca idee: cum era daca pozele erau facute pe autocolant A4 si lipite apoi pe prima coperta a revistei? Asta da sansa sa apari in Cosmo…) si un concert Crush cu Alexandra Ungureanu (cu toate acestea, de la a doua piesa sala s-a golit…)
Am sanse sa (re)devin Cosmo? Stiu cum e sa organizezi un event si cum de la ideea din birou pana la varianta finala e un drum cu multe gropi… Inteleg ca azi un party in oras, fie el si aniversare (mai vorbim in 2 saptamani…. cunoscatorii stiu de ce) nu mai e un wow, iar crème de la crème agasata de invitatii nu mai participa asa de usor la toate happening-urile sociale. De aia acum e mai greu sa ii aduni la un loc pe cei mai frumosi si mai vedeti dintre toti… Totusi, daca abordam problema de fond: invitatii de regula se simt pacaliti de 2 lucruri: de promisiuni hype si de servicii proaste in ciuda eforturilor de a avea un lucru bine facut. Iar cand anunti ceva prea misto si nu iese, esecul e mult mai mare decat atunci cand oamenii ar fi venit ei pe riscul lor fara sa le promiti nimic.
PS: pentru o iesire obisnuita (doar atat) din saptamana la un cocktail a fost ok… mi-a placut ca drinkurile Jagermeister au fost prezente, iar hostessele lor au fost singurele care au facut in final atmosfera. Poate ele se simteau Cosmo :P

Cosmo Party
suna fancy wannabe si deloc cosmo after all
@karmapolice in general, totul e pana la urma o problema de perceptie. in cazul de fata, se pare ca ale noastre coincid :)
Cred ca ideea a fost buna, dar n-a fost pusa in aplicare cum trebuie.Dupa principiul ‘loc frumos, da pacat ca-i locuit”. Iar eu as fi facut exact cum ai descris in paragraful al 2-lea ca n-ai facut :)
Intr-adevar din cate spui tu pare sa fi fost dezamagitor.
Am fost si eu la Cosmo Party de aniversare. Si am avut aceeasi impresie: de eveniment prost organizat, facut pe principiul: “strange-i la un loc ca se descurca singuri”.
Si nu, nici eu nu sunt Cosmo!