Cu telefonul fix e adevărat că era mare futere, dar asta se întâmpla în cretacic, nu în 2009, când totul se mişcă atât de repede :) Nu-mi place să iau exemplu ce a fost, pentru că putem mai mult de atât.

Faptul ca trebuie sa duci un contract de casa nu vad de ce e capat de lume. hai sa fim seriosi. La Paypal mai ca nu am dat si copii dupa analizele de sange si culmea e ca n-am cartit.

Am de 9 ani abonament la un provider, pentru ca nu sunt adepta plimbatului ca tiganul cu coviltirul, de cate ori concurenta mai scade cu un ban minutul de convorbire. Am ramas deci “credincioasa” providerului, chiar si cand au aparut pe piata oferte de la Cosmote care mai ca nu iti faceau si “una mica” numai sa te ia de client.

“Durerea” facutului de abonament dureaza 2 minute. Ca trebuie sa recunoastem ca totusi se misca OK copiii. Eu cel putin, asa ciudata si ciufuta cum sunt, nu am de ce sa ma plang de portocala, de pilda.

Asa cum am abonament la televiziune sau la telefonul fix, imi place sa am si aboament la mobil.

Am fost si eu odata viteaza pe cartela. Pe langa ca am platit convorbirile la un pret sigur mai mare, m-am trezit, exact cand aveam nevoie de “credit” ca vorbesc singura. Anul asta la un festival era plin de tinerei care tot ma rugau sa le dau telefonul, ca nu au iar credit. Chiar e misto sa cersesti mereu un minut de convorbire, ca iar s-a terminat ‘ratia’? Ca Murphy nu doarme, cand ai nevoie, s-a dus pe copca.

Asa ca, ziceti-mi “old style” dar prefer la orice ora un abonament. Vorbesc atat cat este nevoie si nu am “spaime”. Am avut luni in care am vorbit de 200 de lei (slava domnului ca pot si asta), am avut luni in care am platit 30 de lei. Mai nou se intampla ultima varianta, ca am realizat ca au si altii bani sa sune, nu doar eu :D