Am două luni şi două săptămâni de la ultima ţigară fumată, mă simt mai bine ca oricând, mă trezesc dimineaţa cu două mari pofte (una de mâncare, cealaltă de viaţă) şi am cu 5kg mai mult decât acum câteva luni (încă 5 şi ajung la greutatea ideală). Ce pot să zic… Nu cred că ai auzit pe cineva să regrete că a renunţat la ţigări, iar eu nu sunt o excepţie, aşa că nu pot decât să-ţi recomand călduros să te gândeşti de două ori înainte de a aprinde următoarea ţigară.

Am auzit de atâtea ori că e extraordinar de greu să renunţi la fumat, încât ajunsesem chiar să cred asta şi chiar EU spuneam, fără să fi trecut prin această experienţă, că e greu al dracu’ să renunţi la ţigări. De ce? Pentru că, în sinea mea, nu voiam să renunţ, sau pentru că era un zvon confirmat de atât de mulţi oameni, încât părea de necontestat. Cum aş fi putut eu să zic că îmi va fi uşor să renunţ la fumat? Chiar unul dintre prietenii mei apropiaţi susţinea că fac pe interesantul şi că voi fi fumător toată viaţa, iar eu mă gândeam cu groază că ar putea avea dreptate, deşi nu puteam crede că sunt atât de slab. Din nou spun că, ce mă făcea să mă îndoiesc de mine era părerea generală referitoare la acest viciu şi anume aceea că nu te poţi lăsa decât legat de calorifer.

Ţi se pare trist acum şi începi să realizezi că şi tu, ca fumător, susţii că e greu să renunţi, deşi nu ai încercat niciodată, sau nu ţi-ai pus mintea cu nişte tutun ambalat frumos în hârtie cu 3,4,5,10 filtre şi câteva culori specifice ale pachetelor, care să facă o categorisire între fumători. Roşu pentru hardocorişti, albastru pentru cei mai sensibili şi alb pentru cine a trecut deja printr-o gastrită. De ce susţii că e greu? Cum am spus şi mai sus, pentru că aşa ai tot auzit de la toţi cei din jurul tău şi pentru că foloseşti asta drept scuză, în faţa părinţilor, sau în faţa unui prieten nefumător. Nu vorbesc din cărţi, vorbesc din experienţa acumulată în 11 ani de fumat, timp în care am folosit tote pretextele posibile pentru a mai fuma una…

Ce am eu acum? În primul rând am o stare de spirit de cel puţin 3 ori mai bună decât atunci când fumam, iar în al doilea rând am satisfacţia fără margini de a spune oricui că pentru mine a fost simplu să renunţ la ţigări. Când toţi se plâng că e greu, sau imposibil, vin eu şi zic senin că se cacă pe ei degeaba, pentru că eu am zis gata şi gata a fost… iar asta mă pune pe o treaptă superioară. Apreciez mai mult dacă zici că NU VREI să te laşi, pentru că îţi face plăcere să fumezi (eu asta susţineam şi aşa era), dar nu spune că e greu, nu răspândi acest zvon, nu te băga în turma care promovează ţigările ca pe un drog puternic, pentru că faci nişte afirmaţii false şi îi influenţezi şi pe alţii.

Numeşte-o campanie socială, sau în orice alt fel, dar, indiferent dacă tu alegi să fumezi în continuare, sau nu, promovează ideea că e uşor să renunţi la fumat. Spune asta de câte ori ai ocazia şi e posibil să ajuţi nişte oameni să scape de ţigări. Încetează cu lamentările şi fumează pentru aşa vrei tu, nu pentru că nu te poţi lăsa, acordându-le astfel celorlalţi şansa să vadă singuri cât de greu, sau uşor e să renunţe.