Blog > Aberatii nocturne > Rolul internetului în relaţiile dintre oameni
Mă gândeam, acum câteva zile, la o discuţie pe care am purtat-o cu Andra, la un moment dat, discuţie pe marginea felului în care îi privim noi, oamenii implicaţi până la gât în activităţile caracteristice mediului online, pe cei ce nu sunt atraşi de internet, twitter, blogging, hi5, facebook, farmville şi altele de genul.
Prieteni mai vechi
Mi s-a întâmplat în câteva rânduri să mă întâlnesc întâmplător cu nişte colegi de liceu, angajaţi acum pe la diferite bănci, sau cu afaceri proprii, sau de-a dreptul rataţi, dar fără nici un fel de legătură cu online-ul. Mă rog, au fost câteva cuvinte de long time no see, dar apoi ne-am împotmolit şi am decis să ne continuăm drumurile paralele, că oricum nu ar avea nici un sens să ne chinuim reciproc, refăcând o prietenie ce nu mai are nici măcar UN PUNCT COMUN. Mie mi s-au părut ciudaţi, pentru că aşa văd eu lucrurile acum, într-o lume în care socializarea este totul, informaţia este moneda universală de schimb, iar blogul, sau procesul de personal branding devine primordial în viaţa oricărui tânăr. Nu că ar fi neapărat necesar să ai un blog, dar nici să nu înţelegi cuvântul nu e ok, nu la 25 de ani, nu în 2009.
Nu te cunosc, dar te ştiu
Aşa cum spune şi Darren Rowse, într-unul dintre cele mai bune articole publicate anul ăsta pe Problogger, internetul, sau socializarea asta permanentă dintre internauţi, a schimbat radical relaţiile dintre oameni şi le-a schimbat ÎN BINE! Dacă acum zece ani, şansele să-ţi găseşti o comunitate cu aceleaşi interese erau minuscule, acum nu trebuie decât să-ţi faci un cont de Twitter, sau Facebook, iar de aici înainte lucrurile merg de la sine. Nu mai spun de colaboratori de afaceri, sau chiar un iubit/o iubită, pentru că absolut orice legătură între doi oameni, acum, pleacă de la un nivel avansat deja, înainte ca cei doi să se fi cunoscut for real.
Ţin minte şi acum când cum mi-am luat o mare ţeapă cu un blind date, pe la 17 ani, când m-am trezit lângă mine cu o strâmbă ce nu avea nici o legătură cu ce-mi spusese ea pe mIRC şi pun asta în balanţă cu faptul că acum cunosc atât femei, cât şi bărbaţi, pe la evenimente şi nici măcar nu mai facem cunoştinţă în stilul clasic, pentru că intrăm deja într-un subiect de discuţie început pe Twitter, spre exemplu, sau avem impresia că ne cunoaştem de ani de zile, după ce ne-am contrat prin comentarii pe blog, sau după ce am devenit vecini în FarmVille (joc la care am renunţat chiar azi, pentru că îmi mânca zilele şi timpul liber).
Încearcă să renunţi la obiceiurile vechi
Ţi se pare că vorbesc din cărţi? Înseamnă că nu ai depăşit încă un anumit nivel pe internet, dar nu te panica, pentru că îl vei depăşi şi vei vedea că toate astea sunt avantaje şi reprezintă evoluţia relaţiilor dintre oameni.
Mă lovesc frecvent de situaţii ce mă fac să zâmbesc, cu domnişoarele ce au impresia că o invitaţie la ceai se va sfârşi cu mine înghiţind cheia de la intrare si transformându-mă într-un violator, dar e în regulă, mentalitatea veche va dispărea în timp.
De când cu blogul şi cu munca din moţul patului m-am obişnuit să chem oamenii pe la mine când am ceva de comunicat, iar când zic oamenii mă refer şi la femei, evident. Majoritatea cunosc situaţia şi ştiu că atunci când vreau sex, cer sex, fără să folosesc ceaiul ca scuză, dar mi se întâmplă să vreau ceai şi discuţii serioase la mine acasă, iar respectiva să mă refuze pe motiv de “prea devreme”. Nu ştiu dacă sunt eu singurul nebun, dar obiceiul de chema femei acasă, doar ca să fac sex cu ele, a dispărut din programul meu de mult timp, mai ales că sunt sătul până în gât de terase şi baruri. Mă rog, tot din evoluţia comuncării face parte şi acest aspect, astfel încât e posibil să se propage mai greu.
Nu e obligatoriu, dar gândeşte-te bine
Ce voiam eu să spun este că, în acelaşi timp cu aceste procese incredibil de rapide, prin care oamenii ajung să se cunoască şi să se îndrăgească, urmând să se şi cunoască, mai apoi, pe la un beer/sex/food/movietweetmeet, încă supravieţuiesc şi vechile metode de comunicare/cunoaştere, metode ce pe mine, personal, mă enervează cumplit acum, dar nu putem obliga pe nimeni să se alinieze. E trist că majoritatea tinerilor încă mai cred că internetul se limitează la Hi5 şi poze cu steluţe sclipicioase, sau la topuri în care se votează pozele utilizatorilor, dar asta e situaţia şi probabil fiecare îşi merită soarta. Am avut o perioadă în care condamnam oamenii ce nu sunt în stare să rămână la curent cu ce se întâmplă, pentru că este esenţial să evoluezi în acelaşi timp cu ceilalţi, sau chiar mai repede decât ei, dar nu după, însă mi-am dat seama că nu toate se întâmplă cum vreau eu, iar ignoranţa este cea mai bună soluţie.
Pozele folosite în articol sunt proprietatea Alamy.com
Te-ar putea interesa si alte articole
Comentarii (17)
Trackbacks/Pingbacks
Lasa un comentariu
Despre mine
-
Numele meu este Alexandru Negrea si scriu pe blog din luna Martie a anului 2006, iar in prezent am unul dintre cele mai citite bloguri din Romania. Pe langa blogging ma ocup si cu desenarea si implementarea de teme Wordpress, portofoliul meu de clienti fiind disponibil aici. (...citeste mai mult)
Publicitate
Ultimele comentarii adaugate
- Augustin in Respectul faţă de munca oamenilor vine la pachet cu maturizarea? - Acum 1 an gaseai albumul Dangerous...
- Alex in Încearcă să opreşti televizorul pentru două săptămâni şi vorbim după - Ehe, televiziunea scade din ce in ce...
- Cristian in Încearcă să opreşti televizorul pentru două săptămâni şi vorbim după - Făceam referire la tristețea de...
- Alexandru Negrea in Recomandări din blogosferă, prin Google Reader - Scuze, am uitat complet de întrebarea ta. Poţi...
- Sighel in Recomandări din blogosferă, prin Google Reader - Sa inteleg ca nu stii… Sorry, am crezut ca ma poti...
A-list personal
- Adrian Ciubotaru
- Alex Mihăileanu
- Alin Popescu
- Andra Zaharia
- Andrei Crivăţ
- Andrei Rosca
- Bobby Voicu
- Bogdan Olteanu
- Catalin Roşioru
- Cetin Ametcea
- Corina Georgescu
- Cristi China
- Cristi Manafu
- Cristian Dorombach
- Cristina Chipurici
- Dan Dumitrescu
- Dan Ştefancu
- Elena Cîrîc
- Ionut Oprea
- Madalina
- Miruna Siminel
- Ramona Iftode
- Sebastian Bârgău
- Vali Petcu
- Victor Kapra
- Viorel Copolovici
Cine e de vina pentru faptul ca unii dintre noi (si nu ma refer doar la adolescenti, ci si la persoane trecute de prima tinerete) utilizeaza internetul doar ptr retele sociale, ascunsi in spatele unor nick-uri? Ele sunt promovate pe toate canalele, iar spiritul de turma inca mai este de actualitate la noi in tara.
Internetul poate fi privit si ca cea mai moderna forma de comunicare, dar ea trebuie privita ca pe o alternativa si ca un inlocuitor a comunicarii directe.
Nu m-ar deranja dacă spiritul ăsta de turmă s-ar aplica şi când vine vorba de ceva bun, util, constructiv…
Tare frumos ai scris despre subiectul asta. Mi-a mers la suflet!
Bine-asa, mai fratele meu. Mi-a placut atitudinea atat de pozitiva cu privire la rezultatele socializarii pe net. Mi-a placut mult sa citesc articolul, l-am inceput si a doua oara.
Vreau sa organizez intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului, dar nu-mi gasesc colegii ioc, nici pe twitter, nici pe facebook, nici pe colegi.ro, nici pe hi5 macar, nu-s nene! Habar n-au sa foloseasca YM, au cate 5-6 adrese de e-mail la care nu-si mai stiu parolele, e fenomenal! Si sunt directori de banci sau toate alea, ca am terminat profil economic. Man, nu-mi vine sa cred!
Mi-a placut si “Nu te cunosc, dar te stiu”. E super fun sa te intalnesti la un tweetmet cu cineva cu care n-ai dat niciodata mana. Mi-a placut sa imi zica unul “kiri” atat de amical, de parca ar fi facut facultatea cu mine. Numai acolo imi ziceau colegii asa, dar pentru ca dormeam cu ei in aceeasi camera de camin sau pentru ca stateam pana noaptea tarziu la toceala. Si asta e doar un exemplu.
La “renuntarea obiceiurilor vechi” ma mai gandesc. Sunt un tip deschis spre nou, ca modalitati de abordare a persoanelor sau a activitatilor mele, insa in ce priveste valorile, pe ele imi cladesc viata si nu renunt la ele decat cu foarte mare greutate, dupa lungi conversatii pana la ore tarzii cu propria-mi constiinta. Spre exemplu, n-as invita niciodata o fata acasa la mine, decat daca e si sotia de fata :D Si asta pentru ca hormonii n-au creier, am eu in locul lor si pentru ei, suficient. Raman la valori precum constiinta curata, moralitate, familie etc. Astea-s doar chestii personale, nu le var nimanui pe gat.
Anyway, Alexandru, ma bucur ca suntem colegi de generatie, ca am apucat sa le vedem si pe astea intamplandu-se, sa fim relativ omniprezenti cu ajutorul tehnologiei. Inchei amuzandu-ma, oare care va fi urmatoarea cutie din care vom scoate capul? Probabil ne va fi rusine sa recunoastem: “Si eu stateam pe twitter…” :))))
Da, din păcate, majoritatea oamenilor mai puţini atraşi de mediul online, se regăsesc în fraza ta cu adresele de mail şi parolele, dar nu-i nimic, din când în când are şi selecţia naturală rolul ei.
E posibil să rămânem şi noi în urmă, la un moment dat, dar eu voi face tot posibilul să nu rămân în urmă, fără să-mi dedic bătrâneţile internetului, evident.
e o laba si cu blogul. ce mi-e hi5 sau mirc acelasi lucru e si blogul. ho ca nu mai trece mult si pitipoancele si cocalarii invata sa foloseasca blogul
ai rabdare
Daca tu pui pe acelasi nivel un blog si o discutie pe mirc, permite-mi sa-ti spun ca tu ti-ai incetat evolutia la stadiul de mirc.
Deosebirea cea mai mare dintre un blog si o retea sociala, este ca la informatiile postate pe blog au acces si cei pe care nu ii ai in lista. Nu te limitezi doar la cei carora le-ai dat accept.
Tudore, sa stii ca poti seta si blogul sa fie vizibil doar pt anumite persoane. Deci nu asta e problema.
Si nu stiu de ce ar trebui sa fie un lucru rau ca un “cocalar” isi face blog. Pana la urma, pe BLOGU X intra cine doreste!
DIscutia e insa mai ampla aici. Dar poate asta e farmecul…Diversitatea asta e intr-un fel utila. Cand te revezi cu un om cu care n-ai mai vb de 1 an …(nici macar pe mess) e atat de misto…mult mai misto decat sa te vezi cu un om pe care fizic nu l-ai mai vazut de 2 ani, da cu care vorbesti zilnic pe mess…Adica si “conservatorii” au argumentele lor. In oricare din cazuri, extremele nu sunt de dorit:)
Salutari
Ai dreptate, o sa dau mai departe acest articol poate reusesc sa conving cativa.
Salut Alexandru, e adevarat, se intampla sa ne despartim de oameni care nu urmeaza drumul nostru, uneori de prieteni sau rude dragi. Nu inteleg insa care e tonul/intelesul cu care scrii ,,ignoranta este cea mai buna solutie”, cred ca de fapt ignoranta este cauza principala a relelor lumii. Numai bine!
Aşa cum spuneam şi pe Twitter, nu e vorba de ignoranţă răutăcioasă, pentru că nu am eu chef să bag în seamă nişte lucruri, ci de ignoranţa normală în momentul în care relizezi că nu poţi schimba lucrurile cu nimic.
Pai daca realizam ca nu putem ,,schimba lucrurile cu nimic” ce anume ne determina sa ne trezim maine dimineata? Rutina?! Eu cred ca fiecare crede ca poate schimba lucrurile in viata lui si orice schimbare in bine ii aduce implinire. Cred ca si tu vrei (in mod onest) sa ne determini pe noi, cititorii tai, sa ne punem intrebari despre ce e pretios in viata. Si dai alternative de raspuns conform experientei tale de viata. Pentru unii oameni asta va constitui schimbare in bine, altii vor ignora gandurile tale pentru ca nu li se potrivesc, poate. Dar astfel tu contribui la schimbarea lumii, mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu. Parerea mea! :)
Eu cred ca poti fi prieten cu un om cat timp aveti ceva in comun, o pasiune.
Asta inseamna ca poti fi inca prieten cu oameni care nu folosesc twitter, blog sau internetul in general.
Dar ai dreptate, mi se pare ca ratezi foarte multe atunci cand nici macar nu stii ce inseamna astea, si mai esti student pe la comunicare.
Cand am vazut primele cazuri de genu nu-mi venea a crede, acum is surprins in Iasi cati de multi nu folosesc retelele sociale.
Defapt nici eu nu le folosesc, la adevarata valoare. DAR asta e o alegere personala :-)
Imi aduci aminte de articolul meu: Cand nu folosim internetul. Cateodata viata reala este mult mai interesanta decat cea virtuala. Trebuie doar sa stii sa o descoperi.