Blog > Rolul matrimonial al reţelelor sociale şi…
Plecând de la statusul Ilenei Ghiţă, un status ce a adunat până acum peste 30 de comentarii (numai Hădean şi Copolovici adună atâtea comentarii, când pun poze cu mâncare), m-am gândit să fac o mică analogie între reţelele sociale din trecut, axate în proporţie de 90% pe matrimoniale şi reţelele sociale actuale, axate în primul rând pe schimbul de informaţie, dar şi pe matrimoniale, în măsura în care mai avem aceste bife (in a relationship, single, married etc.), ce indică starea sentimentală oficială a unui membru din comunitate.
Îmi aduc aminte că în perioada 2003-2004 erau la modă nişte chaturi ce rulau direct în browser, chaturi unde se adunau sute de oameni şi schimbau cea mai seacă informaţie posibilă. Vrăjeală ieftină, în mare parte, dar cu un puternic rol matrimonial, pentru că ăsta era scopul principal. Nu dădea nimeni linkuri, pentru că nu aveai voie (aşa zicea conducerea), iar discuţiile se învârteau în jurul sexului (fără înjurături) şi al subiectelor puerile, gen shaorma de la dristor. Cred că şi oamenii ăştia organizau întâlniri de grup, dar nu aveau acces acolo decât persoanele peste 30 de ani, sau ceva de genul, pentru că discreţia era cuvântul de bază pe vremea aia. Nu trebuia să afle nimeni că tu mergi să te întâlneşti cu unii de pe internet, că era ruşine şi nu respecta o etichetă impusă de societate. Mă rog, ca şi acum, adulterul era la ordinea zilei în orice mediu, dar bineînţeles că totul era palmat de dragul unei imagini false a oamenilor implicaţi în relaţii, imagine păstrată în condiţii bune şi acum (TOT FALSĂ E, belive me!).
Revenind, este incredibil cum Facebook a reuşit să strângă toată polologhia aia seacă de pe vechile site-uri de matrimoniale şi să o înmagazineze într-o singură bifă - statusul de care vorbeam mai sus - schimbând radical modul în care oamenii interacţionează online şi ajung, eventual, să formeze un cuplu în viaţa reală (sunt nenumărate exemple). Practic, am trecut de la atracţia pur fizică, bazată pe nişte fotografii obraznice, postate pe internet şi continuată apoi prin câteva clişee pe care le vom numi “vrăjeli”, la atracţia intelectuală, sau cerebrală, bazată în primul rând pe informatiile oferite de membrii unei comunităţi şi continuată prin orice altceva decât acele clişee groaznice (cel puţin eu aşa sper) şi întâlniri de grup, sau în doi, unde discuţiile inteligente sunt un target atins de fiecare dată (din nou, eu aşa sper).
Statusul Ilenei nu e atât de important, dar reacţiile generate sunt foarte interesante şi îmi confirmă teoria. Deşi majoritatea celor ce au reactionat sunt bărbaţi, întreaga discuţie este păstrată la nivel de amuzament, dar inteligent, iar remarcile ce depăşesc această graniţă sunt extrem de subtile. Asta este dovada evoluţiei în social media. Contează foarte mult şi că toţi participanţii la discuţie se cunosc personal, sunt amici, dar Facebook chiar reuşeşte să menţină discuţiile la un nivel intelectual superior, acesta fiind rezultatul apariţiei unor noţiuni noi, cum ar fi brandingul personal, care te împiedică să ai un comportament de animal pe internet (asta în cazul în care vrei să fii luat în serios).
Ok, mai avem încă nişte exemplare ce ne amintesc de asemănarea omului cu porcul, dar comportamentul internautului s-a schimbat radical şi s-a schimbat în bine.






„Facebook chiar reuşeşte să menţină discuţiile la un nivel intelectual superior” – eu m-aș îndoi de afirmația asta. adesea este vorba doar de un ambalaj frumos, pe Facebook ca și aiurea. singura probă credibilă: discuția live
“Ileana only shares some of her profile information with everyone. If you know Ileana, send her a message or add her as a friend.”
Super status n-am ce spune. Cred că mă întorc la “chat-urile” alea primitive :-)
Life is unfair!
Hai se vedem daca putem demonta aceasta prezumtie: “Facebook chiar reuşeşte să menţină discuţiile la un nivel intelectual superior”.
Grupul de oameni care a commentat si pe care iti bazezi analiza este unul omogen (toti o cunosc mai mult sau mai putin pe Ileana, au varsta de douazeci si ceva de ani, au un anumit nivel de educatie, etc), deci nereprezentativ pentru populatia facebook.
Daca e sa judecam dupa un singur exemplu sau mai multe exemple de acelasi tip uitandu-ne pe siteul asta http://www.lamebook.com am ajunge la concluzia ca facebook scoate la suprafata ce e mai rau din oameni sau chiar ii face sa devina mai prosti.
Facebook este doar un instrument (cu o interfata prietenoasa ce-i drept). Cum este folosit tine de oamenii care il folosesc. Exemplul tau mai repede spune ceva despre oamenii care au comentat statusul respectiv decat despre facebook.
Făcând o comparaţie cu Hi5, spre exemplu, Facebook ţine discuţiile la un nivel intelectual superior. Am dat un singur exemplu, dar activez constant pe Facebook şi văd.
In Romania sunt foarte multi utilizatori Facebook. Daca unii percep aceasta retea sociala ca fiind o modalitate de a pastra legatura cu fosti colegi de liceu, de facultate sau de la diverse locuri de munca, unii o percep ca fiind o modalitate de a se lansa, de a fi, daca nu in real life, macar in spatiul virtual, “mici vedete” (si cum altfel te poti simti asemenea unor mici vedete daca nu cu un zeci de poze “artistice”, foarte similare cu cele de pe HI5. Facebook a devenit un instrument de personal branding. Cei care o sa vada profilul tau o sa puna, mai devreme sau mai tarziu, o eticheta pe numele tau/fata ta. Spatiul virtual nu prea lasa loc de obiectivitate, ci pune accentul pe simtul vizual (iar acesta…well, conduce la creier input-ul – pe care il dai- de-acum fiecare proceseaza si …comenteaza.
No pe bune acum, banuiesc ca vrei sa fii inteles de catre toti cititorii tai nu? Sau ma rog asta ar fi deziderabil. Articolul tau nu prea are inteles atata timp cat nu se stie despre ce status este vorba in el. Just my 2 cents…
Fă-ţi cont pe facebook şi ai să vezi :) Vrei să-ţi fac eu cont, sau ce e în capul tău?
Nu multumesc :) dar esti un dragut pentru propunere. Sunt logata pe facebook pe contul altcuiva iar din cauza “neprieteniei” nu pot vedea statusul no aia e, nu e capat de tara…