Ileana says:

=)))) ahahahaha =)))) Asta a fost reactia mea la articolul original. Mai ales pt ca de obicei, ca amica a catorva baieti mai aud si crizele tipelor pornite aparent de aceasta amicitie.

1. Uitati-va ca femei cam cati ani are prietenia aia si constientizati ca o sa zburati la un mom dat. Si eu zbor, evident
2. O prietena foarte buna a unui tip poate fi o mina de aur pt relatie. De obicei, ii mai spune tipului sa nu o ia pe aratura si e de multe ori motivul pt care va treziti cu un mesaj dragut (am ajutat la scrierea catorva)
3. Probleme sunt cand nu e vb de o prietena…

M-a amuzat mult articolul =))

honeybunny says:

Cred ca am fost in toate cele 3 ipostaze in acest triunghi :))

Prima oara am fost in centru. Eram cu un tip care ma iubea la nebunie (a se citi “cu gelozie si posesivitate din plin”) dar ma confesam unui foarte bun amic (ca sa pot face diferenta) de-al meu. Cand prietenul meu a aflat ca vorbesc asa multe cu amicul meu s-a simtit jignit, tradat, dezamagit etc. I-am explicat cat am putut de bine ca nu schimba cu nimic relatia noastra faptul ca eu ma inteleg atat de bine cu amicul meu. Desigur, nu a inteles nimic si in final am rarit-o cu amicul inainte sa o termic cu prietenul.

Apoi am fost amica prietenului alteia. Aici au fost doua cazuri.
In primul, ea mi-era fosta colega de clasa din liceu, iar el bun prieten dobandit ulterior. As putea spune ca eu le-am facut cunostinta si prin mine s-au combinat. Cu el nu aveam nici un interes de alta natura, decat prietenia foarte buna. Cu ea nu am incetat niciodata sa ma inteleg bine. Totusi, ajunsese sa o deranjeze cand aproape de fiecare data cand ieseau, el propunea sa ma cheme si pe mine. Nah, nu pot sa nu o inteleg, desi m-a suprins pe moment reactia ei. Adica, la naiba, stia ca poate avea incredere in mine, doar ca simtea ca ea nu va fi niciodata la fel de buna prietena cu el cum era el cu mine. Am incercat sa o raresc cu el, si pana la urma ei s-au despartit (nu din cauza mea). De cand m-am mutat in Bucuresti, cu el am rupt din pacate de tot relatia (desi si el s-a mutat aici, s-a casatorit etc), dar cu ea am ramas aceleasi bune prietene care am fost mereu. Caz fericit desigur.
In al doilea, desi eu nu aveam nici un interes de alta natura fata de el, el parca ar fi avut ceva ceva. Si prietena lui ori a banuit ori pentru orice eventualitate, a devenit de o gelozie infernala, cu mesaje cu injuraturi si amenintari… Ce mai, tiganie penibila. Desigur, nu as fi avut alte pretentii de la ea. Intr-un final cu el nu am mai vorbit, cu ea nici atat, ca acum vreun an sa imi dea mesaj ca isi cere iertare, ca a fost penibila etc etc.
Cam pe atunci scriam asta.

Si ca sa fie cercul complet (sau triunghiul triunghi), trebuie sa recunosc ca am fost si in ipostaza prietenei. Poate mandria m-ar fi facut sa tin in mine faptul ca ma deranja intr-o oarecare masura prezenta ei virtuala. Virtuala pentru ca nu era decat o amica online. Insa nu una inocenta, din copilarie sau mai stiu eu ce. Era una care reusea sa faca aluzii sau sa intepe relatia noastra cu orice ocazie. Si am tacut eu cat am tacut, am marait cat am marait, ca in final sa cer indepartarea ei definitiva pentru linistea mea sufleteasca. Si am obtinut-o si aia a fost. O prezenta feminina in viata prietenului meu nu are cum sa ma incante, dar nici nu imi va da dureri de cap daca nu exagereaza.

Si ca sa ma repet: “Anyway, faza cu gelozia poate o avem toti atata timp cat esti chiar implicat in relatia respectiva (reala sau doar in lumea ta). Depinde insa de caracterul fiecaruia cum se manifesta. Insa mereu tre sa tinem minte ca omul ala e cu noi pentru ca vrea. Iar daca ar vrea sa fie cu alta, ar fi cu ea si gata. Si oricum, decat sa stea de frica sau alte motive de genu, mai bine end of story si next.

Cam atat a avut de spus. Ca incheiere, sunt convinsa ca fiecare are relatia pe care o merita.”

Copila blonda says:

1. de acord la faza ca, din momentul in care iti dai silinta ca o relatie sa mearga, ea a murit demult
2. trebuie sa facem diferenta intre iubire si atasament. La fel intre pasiune si lipsa ei, care nu e nici o tragedie, depinde ce ramane in loc (de asta cred eu ca e mai important sa iti placa mintea cuiva decat fundul cuiva)
3. sunt perfect de acord, din nou, ca libertatea e cheia succesului intr-o relatie, dar cred ca tu vorbesti mai degraba de gelozia aia patologica, in schimb Tomata vorbeste de numarul persoanelor dintr-un cuplu. Or, acolo nu are nimeni loc, in afara de cei el si ea. Nici ma-sa, nici ta-so, nici mama mare. Iar in functie de cum isi dozeaza prezenta, un amic, indiferent al cui e el, poate deranja. Daca e de sex opus, cu atat mai mult.

Stiu, tu zici de sentimente. Dar, intre doi oameni, adesea e vorba si de circumstante. Eu cred ca Andreea fix la circumstantele alea se refera. Pe principiul, mai bine sa previi, decat sa pui parastase.
Nu e vorba de incatusat pe nimeni. E vorba de masura. Asa cred eu.

p.s. ar fi trebuit sa scriu si eu un post :p

Fataverdecuparulpadure says:

Tocmai pentru ca “nu eşti perfecţiunea întruchipată”, cum spuneai, si nimeni nu este si tb sa fim constienti de asta. Iar subiectul compromisuri este atat de larg cat o viata intreaga, si atat de personal si de subiectiv. Si totul tine de comunicare si de un respect profund fata de persoana celuilalt. Nu vorbim de iubire asa cum e inteleasa ea foarte restrictiv si destul de egoist in relatiile de azi (nu-mi pot da seama daca tine de o alta generatie sau nu, diferita de cea din care fac parte), dar mi se pare ca acest cuvant este folosit cu prea multa usurinta si dezgolit de continutul lui real. Vorbim de relatii construite, vorba lui Camil, in care amandoi se transforma si se iubesc tocmai pentru faptul ca se redescopera mereu noi si mereu mai iubiti si mai legati, si intre care nu prea mai e loc de “amici confesori”. Deja cand simti nevoia sa plangi pe umarul cuiva, alta decat Ea, si sa i te confesezi, lucrurile s-au stricat prea mult sau poate ca n-a fost vorba niciodata de ceva REAL. Fii sincer intotdeauna cu tine, restul lucrurilor adevarate curg din asta.

Moldoveanca says:

Hm, intr-adevar ar fi o problema (a mea) daca ar trebui sa-i impun iubitului meu sa fiu numarul 1 in viata lui!!! Chestia asta trebuie sa se intample natural si firesc, nimeni nu trebuie sa impuna nimic. Daca nu se intampla, inseamna ca sunteti numai “sex-buddies” si nu iubiti. Simplu!