Campaniile de responsabilizare sunt ineficiente în România (cel puţin momentan), pentru că oamenii sunt prea cocoşaţi de ratele la bănci şi joburile mizere ca să ia în seamă nişte tineri ce militează împotriva flegmelor aruncate violent pe asfalt. Ştiu, sunt mai pesimist de fel, dar îmi place să cred că e bine să visezi cu cap, dacă îmi este permisă o astfel de exprimare.

Românii au avut 20 de ani de destrăbălare, fără pic de educaţie democratică. Ei nu ştiau, sau uitaseră cu ce se mănâncă aşa zisa libertate şi au scăpat precum vacile în porumb, că e bine să faci ce vrei, când vrei, cum vrei, pe banii băncilor. Acum, în cel mai greu an de după 89′, tot românii democratici urlă de foame, iar dacă până acum a lipsit educaţia şi spiritul civic, începând cu 2010 a intrat şi frustrarea financiară în ecuaţie, iar rezultatul se poate observa la tot pasul.

În astfel de condiţii e greu să mergi la un om oarecare pe stradă şi să-i explici că nu e frumos să scuipi pe jos. Respectele mele pentru cei ce încearcă să ducă la bun sfârşit astfel de campanii, dar sunt sceptic până la proba contrarie. Trei domnişoare din Cluj, studente la Comunicare şi Relaţii Publice, au pus la punct un proiect ambiţios. Un blog, un cont de Twitter, o pagină pe Facebook şi afişe lipite în locuri publice (probabil că Andrei ştie despre ce e vorba).

Şi eu sunt scârbit de flegmele din ce în ce mai verzi, aşa că voi îndemna, în scepticismul meu, la responsabilizare şi bun simţ. Dacă va funcţiona la Cluj poate facem o campanie şi în Bucureşti…