Eu am o obsesie cu exploatarea pasiunilor, pentru că mi se pare că străluceşti doar când faci exact ce-ţi place să faci, ajungând astfel să nu mai foloseşti activitatea ta ca pe o scuză când eşti obosit, acru, irascibil. În acest context, mă gândeam la toţi oamenii pe care îi cunosc personal şi la cum mi-au arătat aceşti oameni, cel puţin o dată, care sunt pasiunile lor. Prin gesturi, zâmbete, uneori voit, alteori involuntar, fiecare om reacţionează pozitiv şi vizibil la un anumit subiect de discuţie, deci nu e greu să înţelegi mesajul. Din păcate, cei mai mulţi au rămas la nivel de amatori cu pasiunile lor, pentru că, din cauza educaţiei probabil şi, cu siguranţă, din cauza propriilor temeri legate de părăsirea zonei de confort, nu au reuşit niciodată SĂ LASE ABSOLUT TOT ce făceau într-un anumit moment din viaţa lor şi să se apuce exclusiv de fotografie, spre exemplu. Sau de pictură. Sau de cercetări pe gândaci de colorado.
Follow your passion
Ţi se pare că exagerez când zic că NU AU AVUT CURAJUL? Ei bine, încearcă să te gândeşti în clipa asta, pur şi simplu, dacă ai lăsa tot pentru a-ţi urma pasiunea cea mai mare, având doar semi-garanţia că, prin efort susţinut, în doi-trei ani vei putea câştiga tot atât de mult ca acum, dar că ai putea fi de 10 ori mai mândru de ce faci şi de 5 ori mai fericit în general (cifrele sunt alese la întâmplare, just to make a point). Doar gândeşte-te… Ai un stil de viaţă deja, un confort, nişte obiceiuri, nişte prieteni cu anumite aşteptări, o familie cu alte aşteptări şi, nu în ultimul rând, un loc cald, stabil, deşi limitat, dpdv profesional. Pare nebunie curată să te lupţi cu toate astea, dar să fii de 5 ori mai fericit? Hmmmm…
Ştii ce înseamnă să fii de 5 ori mai fericit în general? Nici eu nu ştiu dacă ştiu, sincer să fiu, deşi, datorită activităţii mele, am tendinţa să mă poziţionez foarte sus pe scara fericirii. O mică poveste spune că, într-o zi oarecare, mă gândeam că am scris cel puţin un articol pe acest blog, care a fost plătit cu mai bine de două salarii minime pe economie şi am avut tendinţa să consider că am făcut prea uşor banii ăia, că ceva nu era în regulă (scheleţi). Peste nişte zile, un prieten a trecut pe la mine să mă întrebe despre promovare în social media şi am început să-i spun povestea, aşa cum o văd eu, cu scheme, cu cifre, cu ochii mari (cine m-a ascultat cel puţin o dată, vorbind despre social media, îmi vizualizează figura acum). După 15 de minute, în care mi s-au mărit pupilele şi am vorbit încontinuu, de mi se uscaseră buzele, prietenul m-a oprit puţin şocat şi mi-a spus că e prea multă informaţie, că nu are cum să reţină lucrurile astea, dar că vrea să audă tot, pentru că eram mult prea entuziasmat ca să mă opresc. Şi am continuat, evident… Da, poate părea uşor acum, dar am construit povestea asta în ani buni, dintre care unii au contribuit la fericire, iar alţii au luat din ea (ÎNTOTDEAUNA va exista un echilibru).
Cu alte cuvinte, făcând un rezumat, “dacă eşti puştan (şi nu numai) şi în continuare te scalzi în mediocritate, arzând-o habarnist, nu ai nicio scuză” pentru a fi amator cu pasiunea ta. Opreşte-te din orice faci în clipa asta şi sari cât poţi tu de sus.
Razvan
Parca ma revad putin in ideile tale (fara lipsa de modestie), chiar daca pe un alt domeniu, dar totusi am alte 2 intrebari
1. daca te-ai ocupa de cu totul altceva in momentul asta, si ai vrea sa faci ce faci acum, dar “credite, familie de intretinut (ii drept, nu numai tu)” + alte nevoi ce nu pot astepta 2 ani! Ti-ai mai urma visul 100%? ai renunta total la orice venit pentru 6 luni (nu 24, numa 6) pentru a-ti cladi noua cariera?
2. cate idei ai avut la 20 de ani, care ti se pareau ‘viitorul’, care la 24 le localizai in cutiuta cu “bine ca nu m-am apucat de asta”
Oricum, nota 10, pentru cineva la inceput si mijloc de drum, super motivant !
Alexandru Negrea
E greu să răspund la întrebarea 1, nu pot să mă pun în situaţia respectivă. Cred, totuşi, că ar fi cel mai mare regret din viaţa mea (dacă nu mi-aş asuma riscul).
Referitor la proiectele de 20 de ani, nu cred că scopul e să îţi iasă primele idei, ci să încerci să îţi pui ideile în aplicare. Nici nu mai ştiu câte proiecte au fost în dezvoltare în ultimii 5-6 ani, care au dispărut, pur şi simplu, pe parcurs. Toate te învaţă lucruri despre tine.
Elena Valentina
Din fotografie nu se fac bani, ca sunt multi care se dau fotografi si putin care ajung cat mai sus, gen expozitii. E mult de munca in acest domeniu pana sa ajungi la un venit constant si bun. Experienta, relatii, subiecti de fotografiat, bani de calatorii, povesti de relatat, ca intotdeauna cea mai buna fotografie vine si cu o poveste in spate (fotoreportaj, un lucru pe care l-as face).
Mai nou, am lasat fotografia deoparte si m-am apucat de arhitectura. Fac proiecte de case, dar si acolo trebuie sa cunosti multe date tehnice: la ce inaltime de podea se aseaza o fereastra, ce dimensiuni are o treapta de scara, pe unde se pot trage gazele si apa intr-o casa, ce dimensiuni are un stalp de sustinere si la ce distanta se pune unul de altul, care este panta de inclinatie pentru un acoperis, etc.. Sorry ca scriu prea mult, dar asa sunt eu cand imi dau drumul la “gura”.
Poate ar trebui sa ma apuc de design interior pe blog, ca tot lucrez in domeniu si a inceput sa imi placa sa dau sfaturi la oameni despre cum sa isi aranjeze casa. Am pus punct la ultima fraza ca sa nu crezi ca este o intrebare.
Alexandru Negrea
Depinde ce îţi doreşti. Ce înseamnă bani mulţi?
Elena Valentina
Adica sa traiesti decent din fotografie, gen 3000 de roni profit pe luna e o suma decenta pentru un fotograf, tinand cont de faptul ca el trebuie sa isi imbunatateasca mereu gama de “scule”.
Meneopol
Salut!
E bine că ai subliniat la sfîrşit cărui segment te adresezi. Majoritatea puştanilor şi foarte puţini din cei maturi şi trecuţi prin viaţă pot face aşa ceva. În celelalte cazuri lucrurile sînt ceva mai altfel pentru că dacă ai ajuns într-o oareşce poziţie socială este clar că ai de plătit nişte datorii pentru poziţia ta; dacă între timp te-ai căsătorit e oarecum jenant să te duci acasă şi să-i spui “ştii, am stat eu aşa şi-am gîndit puţin: cred că vo doi ani nu-ţi mai cumpăr flori, parfum, rochii, chiloţi, te şi las să găteşti ca proasta fasole de împrumut de la vecina deci canci restaurant că eu mi-am cam luat lumea-n cap, mi-am dat demisia şi împletesc la un ciorap, pasiunea mea de-o viaţă; iar dacă e să vorbim despre un tip cam la 30-35 de ani, băiat despre care nu poţi zice că e bătrîn dar care are o mîndrie de copil de vo doi anişori…
Pe de altă parte să ştii că privind la copilaşii ăştia care vin din spate, ăştia chiar ştiu ce vor! Eu trăiesc cu impresia că sînt cu două capete peste noi ca inteligenţă şi maturitate. Sînt hotărîţi şi fermi, ştiu exact ce vor şi cînd au nevoie de ceva întind mîna şi se servesc. Cred că ei sînt generaţia la care nu s-a gîndit nimeni prea serios dar care vor schimba foarte multe în ţărişoara asta. Pe lîngă faptul că îi admir şi îi respect, în ei chiar am încredere şi îmi pun toată speranţa. Nu mai pun botul al ştiri, nu mai ascult cum sînt denigraţi şi umiliţi de mass-media (din drogaţi nu-i mai scoate nimeni!) eu chiar am reuşit să cunosc nişte puştani care fac minuni cînd se pun la treabă. Ei chiar merită să asculte ce-ai scris tu mai sus şi să facă doar ce le place!
Alexandru Negrea
Eu cred că, dacă reuşeşti să faci economii, cât să poţi supravieţui o perioadă, poţi merge să-i spui soţiei că vrei să-ţi urmezi pasiunea, sau măcar să încerci.
Copila blonda
Mă enervezi cu articolul ăsta. Aşa că, stai să mă vezi pe mine cât de profi mă fac! :P
Şi da, se vede că înfloreşti.
E de bine.
Alexandru Negrea
O urare mai tare decât La Mulţi Ani: Îţi doresc să ajungi expert cu pasiunea ta :D
Anda
Eu asta fac acum :) Nu e usor, dar cu suport moral, multa munca si incredere e foarte probabil sa reusesti. As minti sa spun ca nu imi e frica, ca nu ma intreb de 100 de ori pe zi daca e ok ce fac, dar zambesc si merg mai departe.
Iti multumesc pentru articol :)
Sebastian Pirvulescu
Foarte adevărat spui, n-am ajuns prea departe în domeniu dar acum un an și jumătate nici nu visam sa pot ajunge la nivelul asta, oare ce va fi peste încă un an și jumătate? Mult succes în continuare!
Doru Panaitescu
Exista si oameni care impletesc bine pasiunea cu munca lor plictisitoare. Dovada sunt cei peste 200 de oameni din agenda mea de telefon care respira foto, ofroad, ornitologie, speologie sau altele.
Deci se poate, exista si cale de mijloc, iar daca te ia piticul rau de tot, ajungi sa faci bani frumosi si din pasiunea ta de-o viata.
Iti spun insa din exeprienta ca am vazut si oameni car es-au apucat sa faca bani din pasiunea lor si au reusit fara sa vrea sa o transforma in ult alt job pur si implu, sa nu mai puna suflet si sa nu mai faca pasiunea aia din placere. Si lucrul asta se vede de la mare departare (pentru cine are ochi de vazut).
Anca
ALex, m-a atins articolul asta, pentru ca si eu am facut schimbarea si acum sunt in plin vartej. Si nu am 20 de ani! Dar faptul ca nu eram multumita cu mine si ca mereu simteam ca nu merg in directia dorita m-a facut sa spun “Stop! Si de la capat!”.
Foarte bine spune Meneopol despre generatia tanara, da aceasta generatie va aduce schimbarea si, mai mult, de la ei invatam si noi!
dojo
Io am fost fericita sa lucrez doar in domeniile iubite. Inceputul NU A FOST USOR. In amandoua (radio si web) am avut cel putin un an absolut infiorator de greu, dar am reusit. Nu e deloc usor sa faci bani dintr-o pasiune, dar, daca reusesti, e clar ca vei trai mai impacat cu tine. Hai sa zicem ca sunt intr-o vacanta de 10 zile in vacanta de 6 luni peste ocean si ca abia am asteptat sa intru putin pe net sa-mi pun ordine in situri, si sa vad ce mai vor clientii. Chiar daca stiu ca nu sunt “available”, pastrez macar legatura cu ei. si, cand s-o termina oricare din astea 2 vacante, voi fi la fel de incantata sa-mi continui munca de zi cu zi.
alx
De acord cu ceea ce spui. E buna preciazarea de final.(targetul). Pe cand un articol despre cum sa-ti descoperi pasiunea? Sau cum poti fi sigur ca aia e ce-ti doresti sa faci? Sunt sigur ca sunt multi pustani (si nu numai) care nu pot raspunde la intrebarile astea.
Lucrurile sunt mai complicate si devin foarte complicate cand ai rate la casa, familie, copii, etc. Riscul creste exponential.
Personal as prefera o abordare mai apropiata de modelul descris de Doru Panaitescu.
Refuzake
Este greu când vrei să faci bani din pasiunea ta, în momentul de faţă sunt foarte pasionat de fotografie, am învăţat foarte multe detalii tehnice despre fotografie în ultima perioadă, şi chiar am reuşit să scot ceva bani pe tema asta, ce este drept prin prieteni, deci nu foarte mult. Dar nu mă las pentru că fotografia nu o să moară niciodată, şi cel mai important este că pasiunea mea nu o să moară niciodată
daniela serban
Citesc prima oara acest blog. Si ceea ce imi transmite, dincolo de varsta, profesie si gradul de fericire, este mesajul unui om implinit prin pasiunea sa. Multumesc.
Liana Mitroi
Si eu am crezut anul trecut ca imi permit ca dupa o facultate si un master si un job destul de ok (ca bani si ca ceea ce fac) sa renunt la tot si sa imi urmez pasiunea, si anume sa dau la medicina. Mi-am dorit sa ajung chirurg de cand eram mica insa nu am avut curajul sa dau la medicina sau macar sa spun cuiva acest lucru asa ca m-am multumit sa fac ASE-ul si un master si sa imi gasesc un job ok. Anul trecut mi-am cumparat cartile pentru admitere si ma apucasem sa invat, credeam ca sunt in stare dar abia apoi mi-am dat seama ce presupune urmarea pasiunii mele: sa renunt la job – medicina nu e facultate part time, eventual sa lucrez de noapte ca nu ma tine nimeni inca 7 ani pana pot sa profesez …dificultatea de a pleca mai apoi in Franta / America / oriunde afara ca stagiar la un spital bun.
Asa ca nu e chiar usor sa-ti urmezi visul si pasiunea chiar daca ai numai 25 de ani.