În #bizamsterdam s-a vorbit mult despre comunicarea dintre bloggeri » agenţii » clienţi şi, inevitabil, despre cum am putea evita campaniile eşuate din vina uneia dintre aceste trei părţi (de cele mai multe ori din vina agenţiilor, ca să fim sinceri până la capăt). Părerea mea e că problema mare apare atunci când, din dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani, accepţi absolut orice colaborare, chiar dacă eşti conştient că nu le poţi duce pe toate şi ajungi, în felul ăsta, să te scalzi în mediocritate. Aşa ajung bloggerii să scrie despre orice produs, sau serviciu, deşi nu s-ar potrivi în campania respectivă şi aşa ajung agenţiile să se ocupe de 20 de campanii diferite în acelaşi timp şi, de multe ori, pentru clienţi concurenţi, atingând astfel performanţa de a cere bloggerilor articole sponsorizate “până azi la 16:00″ (asta într-un email trimis la ora 12:00).

Articolele sponsorizate strică blogurile?

Tot mai mulţi cititori de bloguri (şi clienţi) se plâng de numărul mare de articole sponsorizate fără esenţă, fără poveste, fără nimic. Acum, eu nu cred că te poţi plânge -argumentat- de faptul că un blogger, pe care îl citeşti regulat, încearcă să câştige şi nişte bani cu blogul lui, dar mi se pare justificat să te plângi de calitatea unui articol sponsorizat. Semnalizat, sau nu, articolul sponsorizat trebuie să respecte linia celorlalte articole publicate pe blogul respectiv, iar abaterile de la această linie sunt taxate fără milă şi pe bună dreptate, de orice cititor. Ştiu cum e, am trecut şi eu de câteva ori pe străduţa asta obscură şi nu mi-a plăcut.

Motivul principal, pentru care apar astfel de articole seci, e menţionat în primul paragraf al acestui articol, dar aş adăuga şi interesul scăzut pentru îmbunătăţirea stilului de scris (ştiu bloggeri care refuză efectiv să schimbe ceva la stilul de scris, din simplul motiv că au multe comentarii, iar asta îi face să creadă că deţin deja reţeta succesului).

Din punctul meu de vedere, stilul de scris al unui blogger ar trebui să transmită, printre altele, 3 elemente principale: vârsta, profesia şi gradul de fericire, sau de împlinire ale bloggerului respectiv. Indiferent că eşti a-lister, sau nu, vei fi întotdeauna categorisit în funcţie de stilul de scris, nu în funcţie de numărul de unici. Pe cititorul tău nu-l interesează câţi unici ai tu când citeşte un articol sponsorizat, dar întotdeauna va simţi cele 3 elemente enumerate mai sus. Dacă reuşeşti să transmiţi maturitate, satisfacţie profesională şi relaxare/fericire, am putea spune că eşti pe drumul cel bun. Dacă transmiţi frustrări de adolescent, familist misogin şi ură faţă de tot ce te înconjoară, ai o problemă care nu are legătură cu numărul de unici.

Pe tema articolelor sponsorizate au mai scris Vlad Petreanu (aici), Miruna Siminel (aici), Radu Bazavan (aici) şi Raluca Popa (aici)

Sunt agenţiile pregătite pentru campanii pe bloguri?

Nu! Cu siguranţă nu, iar aici mă refer atât la partea de comunicare, cât şi la partea de implementare. Evident, există câteva excepţii în piaţă, care se pot lăuda, chiar şi în acest moment, cu multe campanii reuşite pe blogurile din România, dar mai avem de mâncat până vom putea spune asta despre o majoritate. Atâta timp cât există probleme mari la implementarea tehnică a bannerelor pe bloguri (bloggerii primesc surse flash şi bannere cu dimensiuni ciudate, de parcă scrierea pe blog implică şi un nivel mediu de cunoştinţe de webdesign, sau de parcă fiecare blogger are un departament IT, care rezolvă aceste mici detalii tehnice), problemele pe partea de strategie nici măcar nu intră in discuţie, pentru că multe agenţii nu au înţeles nici măcar ce este acela un blogger.

De aspectul plăţilor nu mai vorbesc, s-a discutat deja exagerat de mult despre asta şi nici acum nu s-a înţeles că e aberant să plăteşti bloggerii la 90 de zile, în condiţiile în care mulţi dintre ei încearcă să trăiască exclusiv din blogging (şi merită toate aplauzele pentru asta, dacă mă întrebi pe mine). A, că se mai întâmplă să întârzie o plată e acceptabil, nu sunt absurd, dar să-ţi faci un obicei din a plăti după 3, 4, sau chiar mai multe luni, e lipsă de respect pentru oamenii cu care lucrezi, caz în care meriţi orice palmă primită prin articolele norvoase de pe bloguri. Şi nu, nu interesează pe nimeni că “aşa plăteşte clientul”. Comisionul perceput de tine, ca agenţie de publicitate, include servicii de PR pentru bloggerii pe care îi reprezinţi, deci e treaba ta să-l convingi pe client să plătească la timp.

PS: sunt tentat să dau nume şi fapte, dar mai aştept o perioadă, poate se îndreaptă lucrurile.

Care e vina clientului, în toată povestea asta?

Ei bine, vina clientului este că, neştiind exact cu ce se mănâncă această activitate extraterestră numită blogging, aruncă bugetul în braţele agenţiei şi aşteaptă rezultatele finale, iar dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare, aruncă vina pe agenţie, evident. Mai există şi scenariul în care agenţia ştie că lucrează cu un client neştiutor, îi prezintă la sfârşit un raport care nu are nicio legătură cu realitatea din teren, toate sunt bune şi frumoase, banii intră în conturi, iar campaniile defectuoase merg, deci nimeni nu se sinchiseşte să îmbunătăţească ceva.

Din punctul meu de vedere, în orice companie, care vrea o campanie pe bloguri, ar trebui să existe un om care citeşte bloguri, care înţelege fenomenul, care poate comunica zilnic cu agenţia, care poate discuta cu bloggerii implicaţi, care poate urmări tot parcursul campaniei pe bloguri (a se traduce prin ARE TIMP să urmărească…) şi care să poată spune dacă raportul final e real sau nu. În cazul în care acest om nu există, orice client trebuie să-şi aleagă extrem de atent agenţia cu care colaborează pentru o campanie pe bloguri şi, dacă se poate, să ceară nişte recomandări înainte.

Şi da, orice client trebuie să ştie care sunt preţurile percepute de fiecare blogger în parte, deci să nu plătească orbeşte către agenţie. Şi să ceară feedback pentru fiecare campanie finalizată, dar nu de la agenţie, ci de la bloggeri.

Am conturat acest articol după discuţiile avute cu bloggerii şi reprezentanţii agenţiei, respectiv clienţilor prezenţi în cadrul High Impact Friends, un eveniment extrem de util organizat de Revista Biz (mulţumesc pentru invitaţie, cu această ocazie). Poze de la eveniment aici, prin amabilitatea lui Cristi Şuţu.