Chiar aveam nevoie de o ieşire unde la munte, deci Social Media Summer Camp a venit la fix. Tot aşa o mare nevoie aveam să stau de vorbă şi să văd cum s-au dezvoltat, din punct de vedere profesional, bloggerii români de top. Spre norocul meu, acum văd lucrurile şi din perspectiva clientului şi pot să trag nişte concluzii în cunostintă de cauză. Sunt probleme în ambele tabere, dar cele mai uşor de rezolvat sunt la bloggeri, după cum o să vezi în continuarea articolului. În zilele viitoare voi scrie şi un articol despre aşteptările pe care le au bloggerii de la companii.

Lista de mai jos reprezintă, dacă vrei, o listă cu aşteptări de bun simţ pe care le creează această titulatură de blogger de top (a-lister, alpha-lister etc) şi pe care, dacă nu le satisfaci, o să ai de pierdut (capital de imagine, campanii, conexiuni utile etc). E părerea mea proprie şi personală, evident, deci orice completare, pro, sau contra, e binevenită.

1. Abilităţile de comunicare şi public speaking sunt cerinţe minime pentru orice blogger care apare la evenimente şi care, mai mult de atât, sustine prezentări în faţa unui public. Cursurile de public speaking costă cât un articol sponsorizat pe un blog de top din România, aşa că nu ar strica să apelăm la ele (Vali). Sau să angajăm un asistent care să vorbească în public pentru noi. Sau să refuzăm invitatiile de a vorbi în public. Să spui că eşti conştient că nu faci prezentări ok, să fii împăcat cu această idee, dar să continui să vorbeşti la evenimente, nu face decât să arate o lipsă de respect faţă de oamenii care vin să te asculte. Mai ales în contextul în care menţionezi nişte mii de euro la întrebarea despre câştigurile din blog. Şi nu, traficul uriaş nu satisface această aşteptare.

2. Să fii proactiv în materie de idei de campanii şi orice fel de colaborări cu brandurile. Să depistezi nevoile brandurilor şi să încerci să vii cu soluţii la aceste nevoi. Să păstrezi legături strânse şi să comunici în permanenţă cu agenţiile din piaţă. Să vii cu idei. Cum am mai spus şi prin prezentările sustinute de-a lungul timpului, unul dintre momentele în care poţi fi sigur că eşti la nivelul la care poţi câştiga bani cu blogul tău, este acela în care începi să oferi soluţii la diverse nevoi (ale consumatorilor, sau ale companiilor). Să nu uităm asta nici când ajungem sus de tot cu blogurile, conştienţi fiind că bloggerii de top reprezintă nişte modele pentru al doilea rând de scaune din blogosferă. Şi nu, traficul uriaş nu satisface această aşteptare.

3. Diplomaţia este o caracteristică pe care nu am crezut vreodată să o menţionez într-o astfel de listă, pentru că aveam impresia că e prea de bază, să zic aşa şi că oricine realizează că înjurăturile şi comportamentul de adolescent teribilist nu-şi au locul în cadrul unei conferinţe, sau în cadrul unor discuţii care se vor a fi bazele unor colaborări viitoare de business. Indiferent cât de nervos şi de supărat eşti pe un brand, sau pe ceilalţi bloggeri, limbajul pe care îl foloseşti, pentru a comunica această supărare, spune lucruri despre tine, nu despre cei vizaţi. Mârlănia, misoginismul şi glumele proaste sunt a total turn off, să zic aşa, din simplul motiv că nu dai dovadă de profesionalism. Şi nu, traficul uriaş nu satisface această aşteptare (nu pe termen lung, în orice caz).

4. Vestimentaţia este, fie că ne place, sau nu, o modalitate de comunicare, care transmite nişte lucruri despre noi. Din păcate pentru iubitorii stilului vestimentar sport, cămaşa este asociată cu profesionalismul. Da, putem încerca noi să reinventăm apa caldă, sau putem să facem sacrificiul de a purta o cămaşă când sustinem prezentări (sau un tricou polo, ca ultimă alternativă acceptată). Blogul lui Cezar Ionaşcu este util în această privinţă, iar articolul lui Andrei, în care mai mulţi antreprenori români vorbesc despre vestimentaţie, îmi susţine această teorie. Şi nu, traficul uriaş nu satisface această aşteptare (o poate satisface dacă ai inventat Facebook, sau Apple, dar acest articol nu se adresează celor doi veri ai mei, Mark şi Steve).

Acum, având varianta de blogger cu tone de trafic, care nu reuşeşte să ia notă de trecere la niciunul dintre cele 4 puncte de mai sus şi varianta de blogger cu trafic mai mic, care se descurcă excelent în comunicare şi arată cu fiecare ocazie că îşi dă silinţa să se îmbunătătească, ghiceşte tu ce alege o companie care vrea campanie în social media. Mai ales când obiectivul de vânzări e în plan secundar, dat fiind mediul. Asta ca să lămuresc de ce se vorbeşte atât de mult de faptul că traficul blogului nu mai este suficient, mai ales când vorbim despre bloggeri de top.

Ne convine sau nu, un statut adoptat creează nişte aşteptări. Nu te-ai aştepta, spre exemplu, ca dintr-un CLS să coboare un tip îmbrăcat în salopetă şi ai fi dezamăgit de această imagine şi nu vei putea controla acest sentiment. Despre asta e vorba. Cam aşa se întâmplă când CLS-ul este un blog de top, iar tipul în salopetă e… bloggerul din spatele blogului. Nu e obligatoriu să satisfaci aceste aşteptări, evident, fiecare e liber să se comporte şi să reacţioneze cum doreşte, dar, dacă alegi varianta asta, nu te mira când oamenii din jurul tău încep să nu te mai ia în serios.

În acest moment, o parte dintre bloggerii de top ar putea să-şi dubleze capitalul de imagine şi, implicit, numărul de campanii de pe bloguri şi tot ce mai ţine de partea profesională a activităţii lor, dacă ar înţelege că a venit momentul să investească în ei, în abilitătile lor de comunicare, în imagine şi în dezvoltarea creativităţii (chiar şi pentru asta există nişte cursuri foarte bune). Şi să nu mai bârfească atât de mult pe bloguri (vezi imaginea alăturată).

PS: mi-a luat mult timp să înţeleg cât de mult contează aceste aspecte, iar acum pot să garantez pentru ele.