Am fost observator la alegerile care tocmai au trecut dintr-un motiv foarte simplu – cu cât trec anii începi să simți o nevoie de a te implica în societate, de a avea un impact în mersul lucrurilor. E o nevoie egoistă, dar nu contează, atâta timp cât te implici serios.
Concluzia, după experiența asta de a observa acreditat procesul de vot, este și ea la fel de simplă – trăim într-o țară în care e mult mai ușor să câștigi alegerile pe bune decât să le fraudezi la urne. Salariu minim de 1250 de lei, vreo două milioane de oameni care muncesc pe salariul ăsta la nivel național, câteva știri false conspiraționiste, un post de televiziune care trage zilnic într-o singură direcție pe un ton serios – ți-ai asigurat electorat pentru orice alegeri.
Altfel spus, victoria e una legală, majoritatea decide, așa funcționează democrația. Ok, putem să discutăm despre manipulare cât vrem, dar oamenii ăia au mers la urne și au votat conștient. Au pus ștampila acolo și tot ce trebuie.
Nu știm să pierdem cu demnitate
Partea proastă e că exact noi, generația concentrată pe progres, cei care am votat USR la alegerile astea, tinerii care își doresc schimbare, ne comportăm ca niște alintați. Am pierdut la alegeri, dar fenomenul ăsta de instant gratification pe care social media l-a construit în noi ne transformă în animale când lucrurile nu ies cum ne-am dorit.
E șocant să vezi oameni care se așteptau să se schimbe lumea pentru că au dat ei pe Facebook câteva share-uri cu HAI LA VOT. Și sunt foarte mulți – mi-am convins părinții să voteze și am scris pe Facebook să ieșim la vot, deci câștigăm!
Vorba aia, oricine știe că, dacă scrii ceva pe Facebook și îți dorești chestia aia foarte tare, iese sigur. Recompensa imediată este imnul anilor în care trăim. Nu există recompensă imediată? Coborâm la cel mai de jos nivel al condiției umane, găsim o țintă și o distrugem.
Ieri a fost fata aia de 24 de ani de la PSD, pentru că nu e pregătită sau pentru că are țâțele mari, nu am înțeles exact. Azi o să fie altcineva – poate o altă poză cu dinții galbeni și cariați din gura lui Dragnea, sau mai știu eu ce alt aspect irelevant.
Sau avem și varianta de rezervă – cășunăm ca niște disperați pe ăia care nu au ieșit la vot, aruncând înfrângerea la ei, pentru că, se știe și aici, dacă ne-am fi dorit noi foarte tare, toți oamenii care nu au ieșit la vot ar fi votat ca noi dacă ieșeau. Exact!
Cine e de vină, de fapt
Nimeni nu e de vină, pentru că nu există arma crimei. De vină pentru ce? Că am pierdut noi și au câștigat ceilalți? Ca să citez un clasic în viață, și-au dorit mai mult victoria. Mi se pare util ce face Răzvan aici, e singura acțiune oarecum eficientă în jocul ăsta de aruncat pisica de la unul la altul.
Peste patru ani mai încercăm o dată, dar până atunci ar fi mai bine să construim o ideologie sănătoasă, bazată pe implicare civică și conținut educațional. Ce ne dorim? Cum ne propunem să facem asta? Cine se ocupă?
Vine din spate o generație nouă de votanți și avem patru ani să-i convingem că noi merităm mai mult să câștigăm decât ceilalți. Abia și-au luat buletinele și le place cu tehnologia și rețelele sociale, cum procedăm? Și poate atunci ne vom primi și recompensa pentru share-urile de săptămâna trecută.
