Nu mai sunt scuze, nu mai avem, poate săptămâna viitoare

În ultimii ani am avut câteva zeci de prezentări în faţa studenţilor, în colaborare cu diverse asociaţii studenţeşti sau profesori ceva mai deschişi spre social media. De fiecare dată am încercat să povestesc relaxat despre oportunităţile profesionale majore pe care le oferă mediul online, ca să se înţeleagă că graniţele au dispărut, că nu mai poţi da vina pe România pentru că nu reuşeşti să te descurci financiar pe perioada studiilor sau după.

La finalul anului trecut, pe 24 decembrie 2015, pe blogul Envato a apărut un articol care anunţa primul utilizator cu vânzări de peste 10 milioane de dolari, pentru prima dată în istoria acestui marketplace. Pentru cine nu ştie, Envato e o piaţă de bunuri virtuale – teme WordPress, template-uri HTML, logo-uri, template-uri de cărţi de vizită, poze, sunete, template-uri video şi multe altele. Oricine poate vinde pe Envato, contra unui comision care merge în conturile reţelei.

Pragul de 10 milioane a fost atins de dezvoltatorii celei mai populare teme WordPress de pe Envato – AVADA – care a înregistrat, în ultimii trei ani, peste 180.000 de vânzări. Nu au alte produse, nu s-au complicat. Au făcut o temă excelentă şi apoi au oferit suport ca la carte, iar rezultatele au venit de la sine. Nu au luat ei toţi banii ăştia, comisioanele pentru autori fiind între 12,5% şi 37,5%, dar se descurcă, au deja peste 20 de angajaţi şi probabil că urmează o nouă temă.

Ca idee, în reţea sunt peste 9 milioane de produse, iar în 2015 au avut vânzări de peste 300 de milioane de dolari, baza lor de utilizatori fiind pe la 6 milioane.

Şi nu, nu vreau să spun că putem să facem toţi câte 10 milioane cu câte o temă WordPress, dar te poţi raporta la chestia asta uşor. Dacă oamenii ăştia fac 10 milioane în 3 ani, cu o temă WordPress, oare e aşa greu pentru un student să facă câteva sute de dolari pe lună cu orice produs sau serviciu din categoria asta?

Ştii să faci template-uri PowerPoint care arată bine? Poţi să le vinzi cu 12$-25$. Ai nevoie de 10 vânzări pe lună şi ai un profit de aproximativ 100$.

Ştii să desenezi logo-uri de tot felul? Poţi să le vinzi cu 25$-35$. Aici ajungi la aproape 200$ profit lunar dacă ai 10 vânzări.

Ştii să faci template-uri video editabile? Le poţi vinde şi pe astea, se caută, e la modă. Un intro simplu costă între 10$ şi 30$, eu zic că merită încercat.

Şi tot aşa, până iese. Nu te pricepi la nimic din toate astea? Nu-i nimic, e internetul plin de tutoriale, aşa că te apuci şi înveţi. Dacă pot ajuta cu ceva, adresa mea de mail e aici. Succes!

foto via Shutterstock

Networking, networking, networking

Cred că cel mai greu de trecut test, când treci din postura de angajat în cea de freelancer, e să nu îti consideri timpul liber ca timp pierdut, să nu te simţi vinovat dacă la ora 14:00 ţi-ai terminat toată treaba.

Deşi eu am trecut de la freelancer la angajat şi apoi din nou la freelancer, deci ar fi trebuit să nu simt chestia asta, s-a întâmplat să nu mă pot abţine. Probabil că vine din educaţia primită (părinţii mei nu cunoşteau conceptul de freelancing, nu aveau cum să mi-l transmită).

Mi-am rezolvat conflictele astea interne, de ceva vreme, printr-o metodă foarte simplă şi extrem de utilă pentru mine – mă întâlnesc cu mulţi oameni. Programul meu ideal din timpul săptămânii, când nu am evenimente sau cursuri, arată cam aşa:

8:00 (9:00) – Mă trezesc, fac duş, mănânc, citesc diverse articole din ziua respectivă, răspund la mail-uri, scriu ceva (dacă e cazul).

11:00 – Întâlnire 1

13:00 – Întâlnire 2 (+ prânz)

15:00 – Întâlnire 3

17:00 – Mail-uri, bloguri, task-uri rămase din timpul zilei

19:00 – Orice am chef

22:00 – Bicicletă

1:00 – Încerc să dorm (nu-mi iese mereu)

Întâlnirile m-au ajutat în primul rând să îmi găsesc foarte mulţi colaboratori şi clienţi pentru consultanţă în ultimii ani, dar mi-au şi anulat senzaţia că aş pierde vremea în timpul orelor de lucru. Nu merg la întâlniri ca să vând ceva, departe de mine acest gând, dar se întâmplă natural, sunt oameni din industrie, oameni cu aceleaşi interese.

Nu am nevoie de un motiv anume ca să invit pe cineva la un ceai şi un schimb de idei. Uneori mă uit printre cărţile de vizită primite şi aleg la întâmplare pe cineva. Alteori găsesc pe Facebook sau prin agenda telefonului.

La început, întâlnirile păreau cheltuieli inutile, dar ulterior mi-am dat seama că sunt printre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut.

Nu-mi iese mereu, nu am trei întâlniri pe zi în fiecare zi, dar fac tot posibilul să se întâmple. Dacă nu se întâmplă îmi iau laptopul şi mă duc la Energiea sau la Stadio şi lucrez de acolo, dar despre locurile mişto din Bucureşti voi scrie într-un articol viitor.

foto via Shutterstock