Rio de Janeiro, Brazilia – m-aş întoarce oricând, dar nu cu capul în nori

Pe 1 mai 2015 eram în Rio, în mijlocul unei vacanţe de 8 zile, după ce am prins o promoţie excelentă la bilete de avion – 350E dus-întors cu Alitalia. Nici nu am stat pe gânduri, cine n-ar vrea să ajungă pe Copacabana sau pe Ipanema? La momentul rezervării ştiam doar că nu e recomandat să ajungi în Rio în timpul carnavalului, aşa că am început să citesc despre cât de periculos e în general oraşul cu peste 6 milioane de locuitori (cam 20% dintre ei locuiesc în celebrele favelas, în sărăcie cruntă).

Toate studiile aratau o rată a criminalităţii ridicol de mare în Brazilia (peste 50.000 de crime anual, violuri mai ceva ca la Vaslui şi jafuri fără număr). Nu a fost o idee bună, m-am îngrozit după câteva articole, dar nu m-am putut opri şi am trecut la documentare pe Youtube.

Ce să mai zic, o noapte întreagă m-am uitat cu gura căscată la poveşti nebune din oraşul în care urma să ajung în vacanţă, dar nimic nu te pregăteşte pentru experienţa reală, stai să vezi.

Am închiriat un apartament la 50m de Copacabana, pe Siqueira Campos, frumos de tot – după 14 ore de zbor şi un drum ca un film de la aeroportul Galeao spre oraş, am aruncat bagajele în camere şi direct pe plajă ne-am oprit. Ne-a zis proprietarul că ar trebui să fim ok dacă nu ţinem lucruri de valoare la vedere (fără poze cu telefonul, fără aparate foto la gât, fără brăţări/ceasuri/bijuterii, fără rucsac în spate).

A, mai era ceva – să nu ne afundăm în oraş mai mult de trei-patru străzi de la plajă, că ne apropiem prea mult de favele şi e nasol. Nici urmă de glumă pe faţa lui.

Plaja Copacabana la răsărit
Plaja Copacabana la răsărit

Peisajul e absolut fantastic, nu se compară cu nimic – nisip fin auriu, oceanul Atlantic ne-a întâmpinat cu valuri de doi metri care ne-au tăvălit ca pe nişte europeni spălăciţi (oh, wait…), iar în stânga aveam muntele Sugarloaf, pe care îl văzusem într-un film vechi cu James Bond. Ce pericole, nene, cui îi pasă?

Urci la statuia Cristo Redentor şi uiţi de orice, priveliştea e atât de bogată de sus încât ai nevoie de un somn bun la final, să poţi digera toată informaţia. Nu mai zic de explozia de culori din orice piaţă, care pentru un pofticios ca mine a fost absolut dementă, nu ştiam ce fructe să cumpăr mai repede.

Privelişte de la statuia Cristo Redentor
Privelişte de la statuia Cristo Redentor

Pe de altă parte, cred că prima dată când am înţeles unde sunt a fost când am intrat într-o bancă să scot bani de la bancomat, iar omul care păzea locul stătea într-un tub blindat, din care i se vedea doar capul. Te gândeşti un pic la precedentul care a dus la aşa o măsură de securitate, nu? Cât s-a tras aici? Au aruncat grenade peste el?

Al doilea moment în care m-am întrebat ce caut în Rio a fost ceva mai urât – aşteptam la trecerea de pietoni şi pe colţul opus de intersecţie era doar un băiat îmbrăcat în civil cu un pistol în mână. Mă rog, asta n-ar fi nimic, dar omul s-a agăţat de un motociclist oprit la semafor şi a tras de el până la dărâmat cu tot cu motor, fluturându-i arma pe la nas, asta în timp ce noi treceam pe lângă toată scena asta cât mai încet, să nu cumva să-i deranjăm din activitatea intensă. Într-o lume normală aş fi scos telefonul să filmez, dar îmi place viaţa, aşa că n-am nicio idee ce s-a întâmplat mai departe.

Din loc în loc peisajul era presărat cu maşini vopsite în camuflaj pline cu poliţişti care aduceau mai degrabă a soldaţi – masivi, veste anti-glonţ şi pistoale automate pe piept. Într-o zi am cerut indicaţii unui poliţist de circulaţie iar omul a pus mâna pe pistol şi a desfăcut capsa aia de siguranţă. Sunt convins că am auzit câţiva oameni din jur înghiţind în sec în momentul ăla.

Plaja Ipanema la apus
Plaja Ipanema la apus

Ce vreau să spun cu toată povestea asta e că nu am păţit nimic şi m-aş întoarce oricând în Rio, DAR tensiunea şi problemele oraşului sunt palpabile din clipa în care ieşi pe stradă. Referitor la fotograful care a fost uşurat de echipament foto de vreo 40.000 de dolari zilele trecute, trebuie să fii un pic inconştient ca să te plimbi aşa pe străduţele alea. Mai ales după ce poliţia emite un avertisment public în care spune că nu va putea proteja oameni de astfel de atacuri.

Da, se putea întâmpla oriunde, dar în Rio chiar nu e o surpriză. Din câte se vede, securitatea în zonă a fost întărită pentru Jocurile Olimpice, dar asta nu îţi dă libertatea să mergi la pas prin oraş cu $45k în buzunar. Că rămâi fără ei.

Plaja Ipanema
Plaja Ipanema

Poze frumoase găseşti pe contul meu de Instagram, în cazul în care te pasionează peisajele

Thassian Villas, Thassos – pentru cine caută relaxare

De trei ani, la final de mai merg în vacanță în Thassos, 8-10 zile pentru relaxare și ceva muncă remote după începutul de an foarte aglomerat. Și cum sunt permanent în căutare de locuri de lâncezit la soare lângă un pahar de cuba libre, ferite de gălăgie și alți factori perturbatori, mă gândesc că nu strică să vă recomand un complex de vile excelent.

Thassian Villas se cheamă locul și e compus din 6 vile care se închiriază doar la bucată. În fiecare vilă sunt 2 sau 3 dormitoare și un living mare, dispuse pe două etaje, iar la exterior avem curte cu piscină, foișor și grătar, tot pentru fiecare vilă. Ca utilități vilele sunt echipate complet, nu lipsește nimic (internetul wireless nu e cel mai bun, dar așa e peste tot in Grecia).

Cel mai scurt și mai bun drum către Thassos, din București, este Giurgiu – Ruse – Veliko Tarnovo – Nova Zagora – Haskovo – Komotini – Keramoti (feribot) – Thassos, cam 9-10 ore în total, cu 3-4 opriri pe drum. Un articol pe tema asta e aici

Până acum am rezervat în noiembrie pentru luna mai, prin booking.com, iar prețul a fost în jur de 7500 de lei pentru 8 nopți (vilă cu trei dormitoare), deci foarte avantajos, având în vedere că locul arată fix ca în pozele de mai jos. Pentru rezervări mai din scurt prețul crește mult, nu mi se pare cea mai bună idee, dar fiecare știe ce vrea.

Thassian-villas4

thassian-villas1

Thassian-villas6

E bine și ca poziționare (link Google Maps), pe un deal din nordul insulei, foarte aproape de portul din Thassos și implicit de zona cu restaurante, terase și magazine din plin.

Omul care se ocupă de complex este un român stabilit în Grecia de vreo 7 ani, care rezolvă (aproape) orice și e tot timpul prin preajmă exact când ai nevoie de niște cărbuni pentru grătar sau de ceva recomandări de magazine de unde să cumperi niște mici buni.

Dacă ajungeți pentru prima dată în Thassos, să nu ratați Marble Beach, plajă din piatră de marmură albă, sau Giola, piscină naturală în stâncă, ambele arată senzational

Intimitate există, vilele sunt despărțite cu garduri joase de piatră și tot felul de plante și copaci, deci se poate și sex pe marginea piscinei, dacă mai practicați asemenea sporturi, dar mai cu grijă așa. Să nu uitați și de o boxă wireless, că fără muzică viața e pustiu (cât să nu deranjați vecinii, evident).

Acum, nu pot decât să vă urez vacanță plăcută.