Networking, networking, networking

Cred că cel mai greu de trecut test, când treci din postura de angajat în cea de freelancer, e să nu îti consideri timpul liber ca timp pierdut, să nu te simţi vinovat dacă la ora 14:00 ţi-ai terminat toată treaba.

Deşi eu am trecut de la freelancer la angajat şi apoi din nou la freelancer, deci ar fi trebuit să nu simt chestia asta, s-a întâmplat să nu mă pot abţine. Probabil că vine din educaţia primită (părinţii mei nu cunoşteau conceptul de freelancing, nu aveau cum să mi-l transmită).

Mi-am rezolvat conflictele astea interne, de ceva vreme, printr-o metodă foarte simplă şi extrem de utilă pentru mine – mă întâlnesc cu mulţi oameni. Programul meu ideal din timpul săptămânii, când nu am evenimente sau cursuri, arată cam aşa:

8:00 (9:00) – Mă trezesc, fac duş, mănânc, citesc diverse articole din ziua respectivă, răspund la mail-uri, scriu ceva (dacă e cazul).

11:00 – Întâlnire 1

13:00 – Întâlnire 2 (+ prânz)

15:00 – Întâlnire 3

17:00 – Mail-uri, bloguri, task-uri rămase din timpul zilei

19:00 – Orice am chef

22:00 – Bicicletă

1:00 – Încerc să dorm (nu-mi iese mereu)

Întâlnirile m-au ajutat în primul rând să îmi găsesc foarte mulţi colaboratori şi clienţi pentru consultanţă în ultimii ani, dar mi-au şi anulat senzaţia că aş pierde vremea în timpul orelor de lucru. Nu merg la întâlniri ca să vând ceva, departe de mine acest gând, dar se întâmplă natural, sunt oameni din industrie, oameni cu aceleaşi interese.

Nu am nevoie de un motiv anume ca să invit pe cineva la un ceai şi un schimb de idei. Uneori mă uit printre cărţile de vizită primite şi aleg la întâmplare pe cineva. Alteori găsesc pe Facebook sau prin agenda telefonului.

La început, întâlnirile păreau cheltuieli inutile, dar ulterior mi-am dat seama că sunt printre cele mai bune investiţii pe care le-am făcut.

Nu-mi iese mereu, nu am trei întâlniri pe zi în fiecare zi, dar fac tot posibilul să se întâmple. Dacă nu se întâmplă îmi iau laptopul şi mă duc la Energiea sau la Stadio şi lucrez de acolo, dar despre locurile mişto din Bucureşti voi scrie într-un articol viitor.

foto via Shutterstock

Despre prieteni şi prietenii

Cred că dintr-un egoism (benefic) care mi-a fost caracteristic multă vreme, am renunţat în viaţa asta la tot felul de lucruri pe care le simţeam nocive sau fără rost pentru mine şi pentru ceilalţi implicaţi. Printre altele, mi-am schimbat de câteva ori grupul de prieteni apropiaţi.

Devine mai greu, cu cât trec anii, iar la un moment dat îţi dai seama că prietenii pe care îi ai acum sunt cei pe care îi vei avea pentru tot restul vieţii (din fericire pentru mine, am câţiva oameni în categoria asta), dar până nu simţi chestia asta cred că ar trebui să pleci pur şi simplu, să laşi în urmă oameni şi lucruri care nu mai funcţionează pentru tine. Cel mai probabil, nici tu nu mai funcţionezi pentru ei.

Cred că oamenii care funcţionează pentru tine sunt oamenii care te impresionează constant prin acţiunile lor. De la micile detalii de zi cu zi (un simplu sms, trimis la momentul potrivit, o discuţie interesantă, un schimb de idei), la situaţiile când chiar ai nevoie de cineva care să se trezească la 3 dimineaţa să te culeagă de pe marginea prăpastiei.

Mai mult de atât, oamenii care funcţionează pentru tine sunt aceia pentru care reciproca paragrafului de mai sus e valabilă. Se spune că dacă un om îţi salvează viaţa, nu numai că vei fi dispus să faci orice pentru el, dar o să o faci cu plăcere.

1. O relaţie de prietenie presupune şi muncă (neplăcută uneori), e normal să fie aşa. Din păcate, însă, munca asta e uneori în zadar (obiective şi abordări diferite în viaţă). Să încerci să-i schimbi radical pe prietenii tăi (pe oameni în general, de fapt), e greşit şi fără rost.

2. Anumite relaţii de prietenie nu te provoacă în niciun fel. Nici nu munceşti pentru ele, nici nu ai beneficii de pe urma lor, doar există acolo şi supravieţuiesc din inerţie. Tot aşa, pe baza unor nevoi de moment poţi avea impresia că e ce trebuie, dar pe termen lung dispare orice legătură, rămâne doar consum inutil de energie.

Astea sunt semnele care ar trebui să te facă să pleci, să renunţi.

Din când în când se întâmplă lucruri interesante – oameni pe care îi regăseşti peste ani, mult mai aproape de valorile tale decât erau în trecut. Se întâmplă rar, e un sentiment plăcut, dar sunt excepţii.

foto via Shutterstock