Categorie: Stări

Credeam că sunt deştept, dar nici măcar nu ştiam ce înseamnă să fii deştept

Privind în urmă, mi se pare că una dintre cele mai mari greşeli, pe care le-am făcut până pe la 26-27 de ani, a fost să am nişte opinii radicale în tot felul de situaţii. E de-a dreptul amuzant uneori, mai ales că miza era una simplă – voiam să dovedesc că sunt deştept. Aşa credeam eu, că dacă dau de pământ cu valorile celorlalţi o să mă poziţionez ca smart ass.

Urma să aflu mai târziu că oamenii deştepţi sunt oameni echilibraţi cu opinii echilibrate. Şi că oamenii deştepţi mai mult ascultă decât vorbesc. Nu aşteaptă să le vină rândul să vorbească, ci ascultă, e o diferenţă mare. Noroc că m-am întâlnit pe drum cu nişte oameni aşa cum aş fi vrut să fiu şi eu.

Mai merg pe la conferinţe studenţeşti şi văd hotărârea aia a mea la unii dintre cei prezenţi. Discuţiile despre religie şi politică sunt cele mai ofertante, iar ei nu se feresc să arate ce pot, le ştiu pe toate. Un fel de taximetrişti foarte tineri.

Urmarea e că ajungi să înţelegi altfel nişte lucruri pe care în trecut le-ai fi demontat în 3 secunde şi o să-ţi fie greu să explici cum a venit schimbarea. O să fii în situaţia unui homofob convins, care află că copilul lui e homosexual. E mişto să vezi din afară cum se schimbă un om în bine, dar nu ai vrea să fii în locul lui.

Soluţia e una simplă. Înainte să faci o afirmaţie despre orice, găseşte abordarea potrivită folosind o stuctură logică ca asta de mai jos:

1. Am testat chestia aia, am fost acolo, ştiu cum e, pentru mine (nu) a funcţionat / mie (nu) îmi place pentru că… (motive/argumente)

2. Nu am testat chestia aia, nu am fost acolo, nu ştiu cum e, părerea mea e că (nu) o să funcţioneze / mie (nu) cred că mi-ar plăcea pentru că… (motive/argumente).

Gata, eşti un pic mai deştept. Acum apucă-te serios de citit.

Foto via Shutterstock

Nu te simţi pregătit(ă) să începi? E cel mai bun moment să începi

Pe internet sunt tot felul de articole motivationale pe tema asta, dar majoritatea vorbesc despre succes, iar astăzi nu succesul e subiectul. Subiectul e decizia de a începe un proiect nou, decizia de a accepta o nouă provocare, decizie care nu garantează în niciun fel succesul.

Când am început să scriu pe blog nu eram pregătit, dar am făcut-o pentru că oricum nu aveam niciun orizont şi nu-mi păsa de nimic, iar în timp m-am adaptat la reacţiile cititorilor. Nişte oameni găsesc textele mele utile, iar blogul despre social media îmi vinde serviciile, e suficient cât să continui.

Când am început să organizez cursuri de social media, nu eram nici pe departe pregătit, dar s-au înscris 40 de oameni la prima ediţie, aşa că m-am adaptat la situaţie. Cursurile mele au acum patru ani vechime şi suntem în continuă dezvoltare.

Când am vorbit la prima conferinţă, în faţa unui public, am fost penibil din toate punctele de vedere, iar asta m-a făcut să mă înscriu la două cursuri – unul de public speaking şi unul de creativitate. Au urmat alte zeci de prezentări la conferinţe.

Când m-am întâlnit cu primul client pentru consultanţă nu ştiam ce reacţie va avea omul ăla după cele două ore de discuţii într-o cafenea, dar m-am dus acolo şi i-am răspuns la întrebări, iar în următoarele două săptămâni am avut alţi trei clienţi recomandaţi de el.

Exemplele pot continua la nesfârşit.

Nu sunt un tip genial, nu încerc să fac pe sfătosul aici. La 25 de ani trăiam într-o zonă de confort extrem de îngustă şi refuzam orice era nou şi riscant (aveam impresia că le ştiu deja pe toate). Am învăţat chestia asta the hard way – nu ştii de ce eşti în stare şi nu îţi cad oportunitătile în cap, oricât de deştept ai crede că eşti. Şi chiar dacă o să-ţi cadă în cap, dacă nu le accepţi şi dacă nu te adaptezi la ele, sunt egale cu zero.

Nu vei fi niciodată pregătit(ă) să începi un nou proiect. Cel mai probabil nu vei avea succes cu primul proiect, dar nu succesul e miza. Sunt atâtea de învăţat din fiecare încercare, încât merită tot efortul. Şi dacă ai nevoie să-ţi sune tare în cap chestia asta, click!

foto via Shutterstock