Cea mai păguboasă mentalitate

Am văzut oameni care caută cu disperare bancomatul unei anumite bănci ca să scoată 100 de lei, deși comisionul pentru suma asta este infim, indiferent de bancă, comparativ cu energia consumată și timpul pierdut pentru a găsi locul respectiv.

Am văzut oameni care la 40 de grade aleg tariful de 1,39 lei/km în defavoarea celui de 1,60 lei/km, deși al doilea taximetrist are o mașină mai bună și aer condiționat. La 10 km diferența ar fi de 2 lei, pe care îi dai pe confort.

Scuza cu românii săraci care pun preț pe 2-3 lei ca să își ia pâine de ei nu funcționează, e doar o altă teorie greșită. Un prieten deștept mi-a spus acum vreo 10 ani că suntem prea săraci ca să ne consumăm energia aiurea. Cu cât ai mai puțini bani, cu atât ar trebui să-ți păstrezi energia pentru acțiuni importante, care te-ar scoate din situația aia.

La fel și cu starea de spirit bună, trebuie conservată. Dar nu, hai să merg doi km pe jos, prin căldura vieții, ca să găsesc un bancomat de la banca X, să mă umplu de nervi și să transpir în ultimul hal, în loc să dau 3 lei comision la banca Y care are un bancomat fix lângă mine.

Nu-ți ignora viața personală/socială, dacă vrei să fii sănătos și fericit

Unul dintre cele mai lungi studii despre viața de adult (The Harvard Study of Adult Development), la care au participat 724 de bărbați (60 sunt încă în viață) și care s-a întins pe 75 de ani, a rezultat într-o concluzie foarte simplă – cel mai important factor, care ne ajută să fim mai sănătoși fizic și psihic și implicit să ne prelungim viețile, este reprezentat de relațiile de calitate cu alți oameni.

Vreau să am acest text pe blog pentru că tot mai mulți oameni din jurul meu aleg să își ignore prietenii și relațiile ca să muncească peste program. Sunt cumva obsedat de acest abuz din partea companiilor, mi se pare că a devenit normal și că nimeni nu i se mai opune, dar adevărul e că vina e în primul rând a celor care acceptă să stea la birou câte 12 ore pe zi.

În astfel de condiții de stres e aproape imposibil să dezvolți relații profunde cu prietenii, cu iubitul sau iubita, cu soțul sau soția, cu cine vreți voi. Rezultatele nu se simt pe moment, dar conform studiului se vor simți cândva, mai rău decât credem. Și are tot sensul din lume.

Vă recomand să citiți toate concluziile studiului aici, cu siguranță o să vă pună pe gânduri.

Despre „aşa sunt eu” şi ce spune chestia asta despre tine

Trecem printr-o perioadă în care ţi se spune la fiecare pas să fii bine cu tine, să nu te raportezi la nimeni şi la nimic şi pur şi simplu să te simţi bine în pielea ta. Foarte optimist şi util, într-o lume cu standarde absurde uneori, nu contest acest aspect, dar cred că mai e o perspectivă importantă aici, ignorată de multe ori.

Am început să aud expresia asta – aşa sunt eu – în tot felul de situaţii în care transmite mai degrabă plafonare decât împăcare cu sinele:

Aşa sunt eu, coleric(ă)!
Aşa sunt eu, impulsiv(ă)!
Aşa sunt eu, mai nebun(ă)!
Aşa sunt eu, mai de la ţară (peiorativ)!

Dacă le luăm pe rând, primele trei se rezolvă la psiholog, iar ultima se rezolvă cu nişte cărţi citite, aşa că mi se pare un pic ciudat să tot zici că aşa eşti tu şi să nu faci nimic în privinţa asta, oricât de fericit(ă) ai fi cu tine. Ar avea la fel de mult sens şi afirmaţia de mai jos:

Aşa sunt eu, murdar(ă) la gură!

E ok şi să nu vrei să faci nimic în privinţa asta, până la urmă fiecare îşi pune ce limite vrea şi când vrea, eu zic doar că se poate vedea şi simţi urât când o spui, în funcţie de context, mai ales când în general vrei să transmiţi că evoluezi şi că eşti foarte tare.

Rețetă simplă: dezvoltare personală cu ciuperci

Primesc des întrebări legate de dezvoltarea personală. Ce ar trebui să fac? Pe cine ar trebui să ascult? De ce sunt atât de mulți șarlatani în acest domeniu și cum îi pot evita?

Există o singură regulă în dezvoltarea personală, pe care nimeni nu o poate contrazice și care funcționează de fiecare dată. Citește cărți! Atât și nimic mai mult.

Citind o să înțelegi ce e de făcut și care e momentul potrivit pentru a trece la următorul nivel, atât profesional cât și personal. Cititul și învățatul implicit te provoacă să faci lucruri, îți vin idei, ești dispus să-ți asumi riscuri, cititul te trezește.

Șarlatanii menționați mai sus se bazează pe lipsa ta de informații și folosesc expresii bombastice ca să-ți ofere scurtături. Adevărul e că nu există scurtături. Mă rog, poți încerca să jefuiești o bancă, aia e o scurtătură, dar nu cred că e cazul.

Sigur, putem dezvolta treaba asta cu cititul. Ce să citesc? Cât să citesc? Care sunt cărțile bune? Trebuie să citesc chiar în fiecare zi?

Din experiența mea, e bine să citești orice îți pică în mână, cât de des poți, dar să te concentrezi pe cărți despre domeniul de care ești pasionat. Și nu uita de cărțile despre vânzări – e foarte important să știi să-ți vinzi abilitățile, sunt o grămadă de oameni deștepți care mor de foame pe lumea asta.

A, da, ciupercile. Dacă îți plac, poți încerca niște ciuperci umplute în timp ce citești, ai aici o rețetă bună.

foto via Shutterstock

Nu mai sunt scuze, nu mai avem, poate săptămâna viitoare

În ultimii ani am avut câteva zeci de prezentări în faţa studenţilor, în colaborare cu diverse asociaţii studenţeşti sau profesori ceva mai deschişi spre social media. De fiecare dată am încercat să povestesc relaxat despre oportunităţile profesionale majore pe care le oferă mediul online, ca să se înţeleagă că graniţele au dispărut, că nu mai poţi da vina pe România pentru că nu reuşeşti să te descurci financiar pe perioada studiilor sau după.

La finalul anului trecut, pe 24 decembrie 2015, pe blogul Envato a apărut un articol care anunţa primul utilizator cu vânzări de peste 10 milioane de dolari, pentru prima dată în istoria acestui marketplace. Pentru cine nu ştie, Envato e o piaţă de bunuri virtuale – teme WordPress, template-uri HTML, logo-uri, template-uri de cărţi de vizită, poze, sunete, template-uri video şi multe altele. Oricine poate vinde pe Envato, contra unui comision care merge în conturile reţelei.

Pragul de 10 milioane a fost atins de dezvoltatorii celei mai populare teme WordPress de pe Envato – AVADA – care a înregistrat, în ultimii trei ani, peste 180.000 de vânzări. Nu au alte produse, nu s-au complicat. Au făcut o temă excelentă şi apoi au oferit suport ca la carte, iar rezultatele au venit de la sine. Nu au luat ei toţi banii ăştia, comisioanele pentru autori fiind între 12,5% şi 37,5%, dar se descurcă, au deja peste 20 de angajaţi şi probabil că urmează o nouă temă.

Ca idee, în reţea sunt peste 9 milioane de produse, iar în 2015 au avut vânzări de peste 300 de milioane de dolari, baza lor de utilizatori fiind pe la 6 milioane.

Şi nu, nu vreau să spun că putem să facem toţi câte 10 milioane cu câte o temă WordPress, dar te poţi raporta la chestia asta uşor. Dacă oamenii ăştia fac 10 milioane în 3 ani, cu o temă WordPress, oare e aşa greu pentru un student să facă câteva sute de dolari pe lună cu orice produs sau serviciu din categoria asta?

Ştii să faci template-uri PowerPoint care arată bine? Poţi să le vinzi cu 12$-25$. Ai nevoie de 10 vânzări pe lună şi ai un profit de aproximativ 100$.

Ştii să desenezi logo-uri de tot felul? Poţi să le vinzi cu 25$-35$. Aici ajungi la aproape 200$ profit lunar dacă ai 10 vânzări.

Ştii să faci template-uri video editabile? Le poţi vinde şi pe astea, se caută, e la modă. Un intro simplu costă între 10$ şi 30$, eu zic că merită încercat.

Şi tot aşa, până iese. Nu te pricepi la nimic din toate astea? Nu-i nimic, e internetul plin de tutoriale, aşa că te apuci şi înveţi. Dacă pot ajuta cu ceva, adresa mea de mail e aici. Succes!

foto via Shutterstock

Nu ştiam cum e să nu te mai recunoşti în oglindă

Pe plan profesional, 2015 a fost cel mai bun an de până acum, cu multe colaborări, proiecte, cursuri şi şedinţe de consultanţă. Pe plan personal, 2015 a fost cel mai prost an de până acum, cu nişte explozii în cap, cu un deces în familie, cu nişte traume agresive şi de durată. Şi au venit toate, una după alta, de nu mai ştiam pe ce lume trăiesc.

Reality check, ca să zic aşa. Am avut vreo două săptămâni în care nu am dormit decât vreo 24 de ore, urmate de alte două săptămâni în care nu mă mai recunoşteam în oglindă, că nu-mi era foarte clar ce ar trebui să văd acolo. M-a scos de pe şine destul de tare chestia asta, am anulat nişte cursuri pentru că nu eram în stare. Pentru prima dată de când fac asta, nu m-am simţit în stare.

Aş putea spune, deci, că 2015 a fost un an echilibrat, deşi în contextul ăsta sună cinic. Dar ăsta e adevărul, că de aia îi spune echilibru, e întotdeauna util, dar niciodată nu pare corect. Am învăţat cum e să fiu dezamăgit până la ultima treaptă posibilă a dezamăgirii, dar am învătat şi cum e să fiu recunoscător aşa cum nu am fost niciodată în viaţă. Una caldă, una rece, aici sau la pachet?

Şi am mai învăţat că sunt situaţii urâte pe care nu le poţi rezolva, nu le poţi delega, dar le poţi duce în spate aşa urâte cum sunt, până dispar de la sine. Nu se rezolvă, ci dispar şi lasă în urmă priviri în gol şi oameni invizibili.

Am înţeles, mai presus de orice, că începusem să iau prea multe lucruri şi prea mulţi oameni for granted, ca şi cum mi se cuveneau toate şi nimic nu-mi putea deranja realitatea. Şi am început să fiu mai atent la ce se întâmplă în jurul meu, iar chestia asta m-a scos din starea aia şi m-a făcut din nou om.

Acum e din nou bine (un altfel de bine), deşi am avut momente când nu mai vedeam ieşirea. Şi nu am scris povestea asta ca să mă plâng, că nu am de ce, dar prea mulţi oameni sunt deranjaţi că pe Facebook punem doar momentele fericite din vieţile noastre, cică nu ar fi corect.

Poftiţi, în acest caz, daţi like la chestia asta.