Blog – Alexandru Negrea

Pentru premianți – hiking în Berchtesgaden, Germania

Anul trecut căutam ceva pe Instagram și am ajus la un clip cu un lac între munți, ceva frumos de tot, am dat like și am început să mă documentez, iar două săptămâni mai târziu, la început de septembrie, eram acolo cu Andreea, fix în fața lacului Obersee.

Și pentru că pozele pe care le-am publicat în perioada aia au generat multe întrebări despre loc (nu prea am auzit vorbindu-se limba română în două săptămâni, probabil nu e pe lista locală cu destinații de vacanță), iată despre ce e vorba:

Ce e de făcut în Berchtesgaden

Localitatea cu numele ăsta ciudat e foarte mică (link gmaps) – are câteva restaurante, hoteluri și supermarketuri – deci nu ai ce să faci aici. Destinația are sens pentru oamenii pasionați de mers/alergat prin Alpii bavarezi și în general de plimbările lungi prin natură.

În regiunea Berchtesgaden există peste 130 de trasee de hiking, pentru toate nivelurile de pregătire (inclusiv family friendly trails). Peisajele din toată zona sunt din altă lume (pozele de mai jos nu au editare pe culori):

Cum se ajunge și cât costă

Noi am mers pe traseul București – Munchen cu avionul (sunt oferte bune tot timpul, în jur de 200E/persoană) și apoi Munchen – Berchtesgaden cu trenul (durează 3h, se schimbă trenul de trei ori).

Biletul de tren pe traseul ăsta e de fapt un bilet de zi sau de noapte în toată zona Bavaria, deci poate fi folosit cu orice alt mijloc de transport. Costul unui bilet de zi pentru două persoane este de 32E (valabil de la 9AM la 3AM a doua zi). Toate detaliile sunt aici, biletele se cumpără online și se țin pe telefon.

După ce ai biletele cumpărate, traseele trenurilor, numerele, orele și peroanele pot fi verificate pe thetrainline, ca să știi exact unde să te duci și când. Nu prea există întârzieri.

Transport și cazare

După ce îți expiră biletul de zi pentru Bavaria, are mai mult sens să cumperi bilete pentru fiecare călătorie, excepție făcând grupurile de cel puțin 4-5 persoane. Se plătește la șofer, deci e bine să ai 20-30 euro cash prin buzunare.

Pentru autobuzul care te duce în Königssee (principala atracție turistică în zonă – lacul și tot ce se vede în pozele de mai sus), primești un card gratuit de la orice unitate de cazare din Berchtesgaden, iar asta îți rezolvă vreo trei-patru zile, că sunt multe trasee. Noi am stat aici, e aproape de gară și de tot ce aveam în plan, curat și cald, prietenoși. E important să fie cald și bine, că doar dormi aici și de obicei ești rupt de oboseală.

Pentru restul autobuzelor găsești orar și costuri pe o planșă afișată în fiecare stație. Nici aici nu prea există întârzieri.

Lacurile Königssee și Obersee

De la gara din Berchtesgaden se ia autobuzul ( 841 sau 842), destinația fiind Königssee, un lac glaciar mai limpede decât apa noastră de la robinet, pe care circulă doar bărci electrice pline cu turiști. Se coboară fie la Bartholoma, fie mai departe, la Salet, de unde se ajunge la lacul Obersee și la cascada Röthbach, cea mai înaltă din Germania, dar deloc spectaculoasă.

Prețul unui bilet dus-întors pentru barcă este de 15E până la Bartolomeu și 19E până la Salet. Dacă iei biletul de Salet te poți opri la întoarcere și la Bartolomeu. Toate detaliile aici.

Aceste două lacuri deservesc câteva zeci de trasee de hiking, așa că ai treabă multă în zona asta. Găsești aici o parte dintre ele.

Bărcile electrice pleacă vara din 25 în 25 de minute

Vârful Watzmann (2713m)

În Germania sunt patru vârfuri de peste 2700m, iar unul dintre ele e foarte aproape de Berchtesgaden. Traseul de 23km către Watzmann începe în Wimbachbrücke (se ia autobuzul 846 din fața gării Berchtesgaden, câteva stații până aici, costă vreo 3E/persoană, programul aici), continuă prin pădure până la 1930m, la Watzmannhaus (închisă pentru renovare în până în iunie 2019), după care ai drum întins prin soare până pe creastă.

Altfel spus, minim 3L de apă de persoană, cremă de soare cu fp ridicat, ceva de pus pe cap, încălțări rezistente și bețe de hiking. Pentru acest traseu e bine ca cineva din grup să aibă experiență pe munte – sunt câteva zone expuse, cu risc destul de mare (nu e nevoie de ham, though).

Opțional: hiking în Salzburg

Noi am continuat povestea în Austria, încă vreo patru zile, pentru alte câteva trasee bune. Salzburg e la o oră de mers cu trenul din Berchtesgaden și e spectaculos. Revin cu asta într-un articol viitor.

Poți să schimbi ceva sau doar arăți cu degetul?

Am scris ieri nasoale pe Facebook despre articolul din Elle al Roxanei Voloseniuc și aș vrea să dezvolt un pic ideea, pentru că mi se pare important.

Problema mea cu articolul respectiv nu e că nu conține nume, ci că a fost publicat într-o formă atât de simplistă pe site-ul unei publicații de la care oamenii au așteptări. Și de către un autor de la care oamenii au așteptări. Așa cum e acum, articolul semnalează doar incapacitatea publicației Elle de a produce o schimbare în industria din care face parte. Și, evident, generează niște aplauze de la oamenii care nu au curajul să zică niște lucruri.

La fel cum din articolele plângăcioase, pe care le scrie cel mai popular blogger din România, reiese incapacitatea lui de a schimba ceva. Arăt cu degetul de ani de zile niște lucruri, nu se schimbă nimic, lasă că o fac din nou și anul ăsta.

Da, e mișto să scrii articole fitil dacă în spate se văd niște eforturi considerabile în direcția educării publicului sau dacă din trolling trăiești, dar Elle nu se încadrează în aceste categorii. Mai mult de atât, Elle susține activ impresia asta greșită despre influențatorii din social media, oferind tot felul de premii pe la gale fastuoase și publicând imagini precum cele pe care le denunța Roxana în mini-articolul ei.

Expresia small people talk about other people are sens, pentru că atunci când doar cauți și arăți problemele celorlalți nu mai ai timp să și faci ceva pentru a produce o schimbare în bine a mediului în care activezi. Great people talk about ideas (și implementare, aș completa).

Poate e momentul să facem lucruri care să prevină aceste probleme? Nu știu, zic și eu. Unde găsesc niște proiecte educaționale pentru adolescenți pe Elle? Niște articole din care să reiasă cum ar fi recomandat să alegi pe cine urmărești pe Instagram ca să ai o imagine corectă despre modă, frumusețe, stil, ce mai au ei pe acolo. Sau niște articole educaționale despre cum ajunge o rusoaică din Siberia în lumina reflectoarelor la Fashion Week și apoi la milioane de urmăritori pe Instagram. Sau poate chiar niște acțiuni în școli generale și licee, să asigure bunul mers al lucrurilor pentru următoarele generații de cititori.

Despre a pierde cu demnitate și iluzia recompensei imediate

Am fost observator la alegerile care tocmai au trecut dintr-un motiv foarte simplu – cu cât trec anii începi să simți o nevoie de a te implica în societate, de a avea un impact în mersul lucrurilor. E o nevoie egoistă, dar nu contează, atâta timp cât te implici serios.

Concluzia, după experiența asta de a observa acreditat procesul de vot, este și ea la fel de simplă – trăim într-o țară în care e mult mai ușor să câștigi alegerile pe bune decât să le fraudezi la urne. Salariu minim de 1250 de lei, vreo două milioane de oameni care muncesc pe salariul ăsta la nivel național, câteva știri false conspiraționiste, un post de televiziune care trage zilnic într-o singură direcție pe un ton serios – ți-ai asigurat electorat pentru orice alegeri.

Altfel spus, victoria e una legală, majoritatea decide, așa funcționează democrația. Ok, putem să discutăm despre manipulare cât vrem, dar oamenii ăia au mers la urne și au votat conștient. Au pus ștampila acolo și tot ce trebuie.

Nu știm să pierdem cu demnitate

Partea proastă e că exact noi, generația concentrată pe progres, cei care am votat USR la alegerile astea, tinerii care își doresc schimbare, ne comportăm ca niște alintați. Am pierdut la alegeri, dar fenomenul ăsta de instant gratification pe care social media l-a construit în noi ne transformă în animale când lucrurile nu ies cum ne-am dorit.

E șocant să vezi oameni care se așteptau să se schimbe lumea pentru că au dat ei pe Facebook câteva share-uri cu HAI LA VOT. Și sunt foarte mulți – mi-am convins părinții să voteze și am scris pe Facebook să ieșim la vot, deci câștigăm!

Vorba aia, oricine știe că, dacă scrii ceva pe Facebook și îți dorești chestia aia foarte tare, iese sigur. Recompensa imediată este imnul anilor în care trăim. Nu există recompensă imediată? Coborâm la cel mai de jos nivel al condiției umane, găsim o țintă și o distrugem.

Ieri a fost fata aia de 24 de ani de la PSD, pentru că nu e pregătită sau pentru că are țâțele mari, nu am înțeles exact. Azi o să fie altcineva – poate o altă poză cu dinții galbeni și cariați din gura lui Dragnea, sau mai știu eu ce alt aspect irelevant.

Sau avem și varianta de rezervă – cășunăm ca niște disperați pe ăia care nu au ieșit la vot, aruncând înfrângerea la ei, pentru că, se știe și aici, dacă ne-am fi dorit noi foarte tare, toți oamenii care nu au ieșit la vot ar fi votat ca noi dacă ieșeau. Exact!

Cine e de vină, de fapt

Nimeni nu e de vină, pentru că nu există arma crimei. De vină pentru ce? Că am pierdut noi și au câștigat ceilalți? Ca să citez un clasic în viață, și-au dorit mai mult victoria. Mi se pare util ce face Răzvan aici, e singura acțiune oarecum eficientă în jocul ăsta de aruncat pisica de la unul la altul.

Peste patru ani mai încercăm o dată, dar până atunci ar fi mai bine să construim o ideologie sănătoasă, bazată pe implicare civică și conținut educațional. Ce ne dorim? Cum ne propunem să facem asta? Cine se ocupă?

Vine din spate o generație nouă de votanți și avem patru ani să-i convingem că noi merităm mai mult să câștigăm decât ceilalți. Abia și-au luat buletinele și le place cu tehnologia și rețelele sociale, cum procedăm? Și poate atunci ne vom primi și recompensa pentru share-urile de săptămâna trecută.

Cea mai păguboasă mentalitate

Am văzut oameni care caută cu disperare bancomatul unei anumite bănci ca să scoată 100 de lei, deși comisionul pentru suma asta este infim, indiferent de bancă, comparativ cu energia consumată și timpul pierdut pentru a găsi locul respectiv.

Am văzut oameni care la 40 de grade aleg tariful de 1,39 lei/km în defavoarea celui de 1,60 lei/km, deși al doilea taximetrist are o mașină mai bună și aer condiționat. La 10 km diferența ar fi de 2 lei, pe care îi dai pe confort.

Scuza cu românii săraci care pun preț pe 2-3 lei ca să își ia pâine de ei nu funcționează, e doar o altă teorie greșită. Un prieten deștept mi-a spus acum vreo 10 ani că suntem prea săraci ca să ne consumăm energia aiurea. Cu cât ai mai puțini bani, cu atât ar trebui să-ți păstrezi energia pentru acțiuni importante, care te-ar scoate din situația aia.

La fel și cu starea de spirit bună, trebuie conservată. Dar nu, hai să merg doi km pe jos, prin căldura vieții, ca să găsesc un bancomat de la banca X, să mă umplu de nervi și să transpir în ultimul hal, în loc să dau 3 lei comision la banca Y care are un bancomat fix lângă mine.

Nu-i mai amenințați public cu bătaia pe oamenii violenți

Ieri a apărut pe Facebook ceva clip cu doi adolescenți din Cluj care îl băteau pe un altul cu o cruzime cum am văzut doar prin Militari, acum mulți ani.

E greu să urmărești înregistrarea, mai ales dacă nu ai văzut în viața ta o bătaie, dar ce e important de spus e că unul dintre motivele pentru care băieții ăia doi au ajuns în halul ăla e că așa au văzut pe acasă și în societate în general. Nu neapărat bătaie, dar mi-e greu să cred că atitudinea și comportamentul părinților lor sunt exemplare.

Acum, mulți oameni au comentat pe Facebook amenințându-i cu bătaia sau moartea pe cei doi mini luptători, iar aici e o problemă, că din ce am văzut în clip și ei păreau să creadă că fac un bine și îl tot întrebau pe ăla căzut pe jos de ceva droguri legale. În mintea lor îi aplicau o pedeapsă (plus teribilismul specific vârstei, evident, se auzeau și niște fete pe filmare, orgolii umflate la maxim și hormoni scăpați de sub control).

Lăsati amenințările, nu e treaba voastră să pedepsiți cu bătaia pe nimeni, indiferent ce ar face. E un cerc vicios – tu ca adult vezi un clip cu o bătaie, îi ameninți pe agresori cu bătaia, copilul tău sau al altuia vede comentariul tău și devine justițiar adolescentin și apare într-un clip din ăsta, ori ca victimă, ori ca agresor.

Dacă vrem o lume mai bună ar trebui să ne comportăm ca oamenii, nu ca Mircea Badea. Poliția Română are pagină de Facebook, le putem trimite oricând înregistrări, se cercetează și se răspunde. Atât.

Internetul lucrurilor (IoT) – despre ce e vorba

Suntem contemporani cu niște schimbări senzaționale în cam toate domeniile, cu precădere în cele care fac casă bună cu tehnologia. De ceva vreme se vorbește tot mai mult despre Internet of Things (IoT), iar eu sunt fascinat de chestia asta, așa că iată un ghid pentru începători, poate ajută cândva.

Internetul Lucrurilor se referă la o rețea a dispozitivelor care pot fi conectate între ele și/sau la internet, astfel încât să poată stoca și schimba date în beneficiul societății și implicit al planetei. Mă rog, sunt multe de spus aici. Explicația ușoară e că mai toate dispozitivele electrice/electronice pot fi sau vor putea fi contectate la internet și controlate printr-o conexiune fără fir, astfel încât mașina de spălat, de exemplu, să poată stoca niște informații despre obiceiurile proprietarului (cât și ce detergent folosește de obicei, cât de des spală, de câte ori a făcut sex pe ea și altele) și în același timp să optimizeze consumul/poluarea pentru a proteja mediul.

De aici posibilitățile sunt nelimitate și se ajunge la concepte precum smart cities – orașe care se auto-optimizează pe baza informațiilor stocate în fiecare dispozitiv ce permite asta.

[su_service title=”Quick fact”]În 2015 Barcelona a fost declarat cel mai inteligent oraș, obținând punctaj foarte bun la mediu și parcări inteligente. Pe locul doi era NY (via Forbes) [/su_service]

Câteva exemple de dispozitive IoT

Exceptându-le pe cele de care sigur ai auzit (telefon inteligent, televizor inteligent, bec inteligent, mașină inteligentă), apar tot mai multe proiecte care aduc inteligența asta în zone aparent banale:

Cuptorul electric JUNE – face ce face orice cuptor electric, iar în plus vine cu un computer încorporat și poate fi conectat la telefonul inteligent printr-o aplicație care adună date despre ce mâncare gătești, cum îți place mâncarea sau ce greutate are. Mai mult de atât, în interior e și o cameră care face live streaming în timpul funcționării cuptorului, să vezi exact ce se întâmplă acolo. Costă 1500$.

Keen Home SMART VENT – e un sistem modular de ventilație care se conectează la o aplicație de telefon și reglează volumul de aer trimis în fiecare cameră din casă, precum și temperatura aerului, astfel încât să economisești energie și să te bucuri de temperatura ideală. Bineînțeles, toate datele astea rămân în aplicație și pot fi accesate.

Espressor Nespresso PRODIGIO – face cafea în tot felul de sortimente, evident, dar pe lângă asta se conectează la telefon printr-o aplicație care monitorizează consumul pe fiecare sortiment, te avertizează când e cazul să refaci stocurile de capsule sau când e cazul să-l duci în service etc. Costă vreo 250$.

Cisco Smart+Connected Parking e o soluție deșteaptă care îi ajută pe șoferi să găsească ușor locuri libere de parcare în orașele aglomerate și implicit face aerul mai respirabil. Vorbim de implementare în toate sistemele de monitorizare din orașe și probabil o aplicație mobilă pentru șoferi, deci nu mă aștept să se întâmple în România, e prea mult pentru noi momentan.

Ce va rezulta de aici

O să trăim într-o lume conectată din multe puncte de vedere. Avem deja Facebook, pe care ne construim personajele virtuale prin partajarea de informații despre (aproape) tot ce facem, iar în scurt timp vom avea și aceste dispozitive care vor închide cercul prin oferirea de informații foarte precise despre ce mâncăm, când mâncăm, când ne relaxăm, cum ne relaxăm, unde parcăm, câte lingurițe de zahăr punem în cafea și cam tot ce intră în registrul ăsta. Datele rezultate sunt ca aurul pentru companii și prestatori de servicii în general.

În principiu e bine, IoT ne ușurează viețile destul de mult în zonele banale ca să ne dedicăm timpul activităților care contează pentru noi (ieșit cu prietenii mai des, productivitate crescută la birou, petrecut mai mult timp cu familia etc).

În același timp apar și riscuri, pentru că tehnologizarea și conectivitatea vin la pachet cu breșe de securitate, deci niște băieți pricepuți vor vrea să preia controlul camerei de la espressor ca să vadă ce mai faci și tu pe acasă (ăsta e un exemplu light). Chestia asta e explicată mai bine pe blogul Bitdefender.

Vlad e ceva mai dramatic când se gândește la toată nebunia asta, dar are dreptate, poate că are sens să acoperim camerele laptop-urilor cu niște stickere, că nu știi cine se uită la tine în timp ce scrii un articol pe blog.