Am scris ieri nasoale pe Facebook despre articolul din Elle al Roxanei Voloseniuc și aș vrea să dezvolt un pic ideea, pentru că mi se pare important.
Problema mea cu articolul respectiv nu e că nu conține nume, ci că a fost publicat într-o formă atât de simplistă pe site-ul unei publicații de la care oamenii au așteptări. Și de către un autor de la care oamenii au așteptări. Așa cum e acum, articolul semnalează doar incapacitatea publicației Elle de a produce o schimbare în industria din care face parte. Și, evident, generează niște aplauze de la oamenii care nu au curajul să zică niște lucruri.
La fel cum din articolele plângăcioase, pe care le scrie cel mai popular blogger din România, reiese incapacitatea lui de a schimba ceva. Arăt cu degetul de ani de zile niște lucruri, nu se schimbă nimic, lasă că o fac din nou și anul ăsta.
Da, e mișto să scrii articole fitil dacă în spate se văd niște eforturi considerabile în direcția educării publicului sau dacă din trolling trăiești, dar Elle nu se încadrează în aceste categorii. Mai mult de atât, Elle susține activ impresia asta greșită despre influențatorii din social media, oferind tot felul de premii pe la gale fastuoase și publicând imagini precum cele pe care le denunța Roxana în mini-articolul ei.
Expresia small people talk about other people are sens, pentru că atunci când doar cauți și arăți problemele celorlalți nu mai ai timp să și faci ceva pentru a produce o schimbare în bine a mediului în care activezi. Great people talk about ideas (și implementare, aș completa).
Poate e momentul să facem lucruri care să prevină aceste probleme? Nu știu, zic și eu. Unde găsesc niște proiecte educaționale pentru adolescenți pe Elle? Niște articole din care să reiasă cum ar fi recomandat să alegi pe cine urmărești pe Instagram ca să ai o imagine corectă despre modă, frumusețe, stil, ce mai au ei pe acolo. Sau niște articole educaționale despre cum ajunge o rusoaică din Siberia în lumina reflectoarelor la Fashion Week și apoi la milioane de urmăritori pe Instagram. Sau poate chiar niște acțiuni în școli generale și licee, să asigure bunul mers al lucrurilor pentru următoarele generații de cititori.
Mie mi-a placut ca ne-a luminat si pe noi, muritoarele de rand care ravneam la viata faimoaselor bloggerite, si ca a spus adevarul, in ciuda faptului ca am simtit o urma de frustrare.
In rest, sunt de acord cu tine, dar pana la urma din asta scot revistele banii. It’s a crazy, superficial world.
Frustrare în niciun caz, trust me, nu are nevoie de nimic din ce au fetele alea.
Like pentru ultimul paragraf!
Frustrare ca bloggeritele cu pricina nu sunt ceea ce par, iar ea ajunge in situatia in care ramane fara material de lucru. In acest caz, se vede nevoita sa creeze povesti, in loc sa prezinte „realitatea” in care ne-au facut acele fete sa credem ca traiesc si care s-a dovedit a fi doar o iluzie frumos impachetata si livrata in social media.
Cel putin asa mi-a lasat mie impresia.