Internetul lucrurilor (IoT) – despre ce e vorba

Suntem contemporani cu niște schimbări senzaționale în cam toate domeniile, cu precădere în cele care fac casă bună cu tehnologia. De ceva vreme se vorbește tot mai mult despre Internet of Things (IoT), iar eu sunt fascinat de chestia asta, așa că iată un ghid pentru începători, poate ajută cândva.

Internetul Lucrurilor se referă la o rețea a dispozitivelor care pot fi conectate între ele și/sau la internet, astfel încât să poată stoca și schimba date în beneficiul societății și implicit al planetei. Mă rog, sunt multe de spus aici. Explicația ușoară e că mai toate dispozitivele electrice/electronice pot fi sau vor putea fi contectate la internet și controlate printr-o conexiune fără fir, astfel încât mașina de spălat, de exemplu, să poată stoca niște informații despre obiceiurile proprietarului (cât și ce detergent folosește de obicei, cât de des spală, de câte ori a făcut sex pe ea și altele) și în același timp să optimizeze consumul/poluarea pentru a proteja mediul.

De aici posibilitățile sunt nelimitate și se ajunge la concepte precum smart cities – orașe care se auto-optimizează pe baza informațiilor stocate în fiecare dispozitiv ce permite asta.

Quick fact
În 2015 Barcelona a fost declarat cel mai inteligent oraș, obținând punctaj foarte bun la mediu și parcări inteligente. Pe locul doi era NY (via Forbes)

Câteva exemple de dispozitive IoT

Exceptându-le pe cele de care sigur ai auzit (telefon inteligent, televizor inteligent, bec inteligent, mașină inteligentă), apar tot mai multe proiecte care aduc inteligența asta în zone aparent banale:

June smart oven

Cuptorul electric JUNE – face ce face orice cuptor electric, iar în plus vine cu un computer încorporat și poate fi conectat la telefonul inteligent printr-o aplicație care adună date despre ce mâncare gătești, cum îți place mâncarea sau ce greutate are. Mai mult de atât, în interior e și o cameră care face live streaming în timpul funcționării cuptorului, să vezi exact ce se întâmplă acolo. Costă 1500$.

Keen Home SMART VENT – e un sistem modular de ventilație care se conectează la o aplicație de telefon și reglează volumul de aer trimis în fiecare cameră din casă, precum și temperatura aerului, astfel încât să economisești energie și să te bucuri de temperatura ideală. Bineînțeles, toate datele astea rămân în aplicație și pot fi accesate.

Espressor Nespresso PRODIGIO – face cafea în tot felul de sortimente, evident, dar pe lângă asta se conectează la telefon printr-o aplicație care monitorizează consumul pe fiecare sortiment, te avertizează când e cazul să refaci stocurile de capsule sau când e cazul să-l duci în service etc. Costă vreo 250$.

Cisco Smart+Connected Parking e o soluție deșteaptă care îi ajută pe șoferi să găsească ușor locuri libere de parcare în orașele aglomerate și implicit face aerul mai respirabil. Vorbim de implementare în toate sistemele de monitorizare din orașe și probabil o aplicație mobilă pentru șoferi, deci nu mă aștept să se întâmple în România, e prea mult pentru noi momentan.

Ce va rezulta de aici

O să trăim într-o lume conectată din multe puncte de vedere. Avem deja Facebook, pe care ne construim personajele virtuale prin partajarea de informații despre (aproape) tot ce facem, iar în scurt timp vom avea și aceste dispozitive care vor închide cercul prin oferirea de informații foarte precise despre ce mâncăm, când mâncăm, când ne relaxăm, cum ne relaxăm, unde parcăm, câte lingurițe de zahăr punem în cafea și cam tot ce intră în registrul ăsta. Datele rezultate sunt ca aurul pentru companii și prestatori de servicii în general.

În principiu e bine, IoT ne ușurează viețile destul de mult în zonele banale ca să ne dedicăm timpul activităților care contează pentru noi (ieșit cu prietenii mai des, productivitate crescută la birou, petrecut mai mult timp cu familia etc).

În același timp apar și riscuri, pentru că tehnologizarea și conectivitatea vin la pachet cu breșe de securitate, deci niște băieți pricepuți vor vrea să preia controlul camerei de la espressor ca să vadă ce mai faci și tu pe acasă (ăsta e un exemplu light). Chestia asta e explicată mai bine pe blogul Bitdefender.

Vlad e ceva mai dramatic când se gândește la toată nebunia asta, dar are dreptate, poate că are sens să acoperim camerele laptop-urilor cu niște stickere, că nu știi cine se uită la tine în timp ce scrii un articol pe blog.

Viața cu un singur port și nici ăla USB

La începutul anului mi-a apărut o linie mare și verde fix pe mijlocul ecranului de laptop. Frumoasă, nimic de zis, un verde aprins mai mare dragul, dar mă cam încurca, așa că am pornit în aventura pe care mulți o cunoașteți prea bine – găsirea unui laptop pe Windows care să îndeplinească niște chestii din astea de bază rău.

Suntem în 2016, tehnologia zboară pe lângă noi, aveam și eu trei criterii mari și late în alegerea unui laptop: baterie minim 8h, ecran mat, greutate sub 1kg. Toate astea din experiențele trecute – sunt tot timpul plecat, deci am nevoie de baterie serioasă, stau cu el prin soare, deci am nevoie de ecran serios, îl car după mine toată ziua, deci am nevoie de un laptop ușor. În rest configurație office, nu gaming, nu fructe exotice.

După două ore de căutări aveam impresia că joc într-un film prost, nu am găsit ABSOLUT nimic. Pe eMag erau la vremea aia vreo 35 de modele de laptop convertible. Aș vrea să-l cunosc și eu pe omul care a simțit vreodată nevoia să-și dea ecranul laptop-ului peste cap, că mie mi se pare cea mai inutilă funcționalitate din lume. Ok, ecran tactil, să zicem că găsim 10 oameni care folosesc, dar e degeaba dacă bateria îl ține două ore și cântărește 2kg.

Quick fact
Unele magazine online din România nu au filtru de greutate în categoria de laptop-uri. Au pentru culoare, dar nu au pentru greutate. Flanco, Cel, MarketOnline, Evomag.

Mă rog, nu te mai plictisesc cu detalii, am găsit două laptop-uri care se apropiau cumva de ce voiam eu: un ASUS Zenbook care arată senzațional și un Lenovo Thinkpad X1 Carbon, care era pe picior de lansare și care arată mult prea industrial pentru gusturile mele.

Și am zis așa, pe final, să mă uit și la ce face Apple, să am termen de comparație.

Am ales un Macbook 12, deși…

…eu eram fan Windows, dar nu ai ce să faci când te uiți la cât de mare e diferența pe zona de user experience. Greutate 970g, ecranul cu retina, sau ce banane are în el, care e spectaculos, 10 ore de baterie. Ca să nu mai zic de aspect, de finisaje, de tastatură.

Și te întrebi, ca orice om normal, cum pot ăștia să facă chestia asta cu câteva modele, iar cei 1700 de producători de laptop-uri Windows nici măcar nu se apropie. Laptopul ideal pe Windows e o combinație între un Zenbook de la Asus (aspect), Lenovo Thinkpad X1 (baterie) și Dell XPS (display). Iar rezultatul, deși ar fi o rachetă ca specificații tehnice, tot e sub Macbook la aspect și experiență. Sfidează logica.

Un singur port? Păi cum?

Adevărul știi care e? Că face Apple cumva și te motivează să arunci obiectele inutile din debara. Laptopul ăsta are un singur port, un USB-C care nu se potrivea cu nimic, dar de când l-am luat mi-am dat seama că stick-uri USB nu folosesc decât în situații excepționale, iar de portul HDMI nu am nevoie decât o dată sau de două ori pe lună, la prezentări, deci are tot sensul din lume să folosesc un dongle pentru astea și în 95% din timp să nu-mi ocupe spațiu acolo degeaba. Scump dongle, nimic de zis, că Apple sunt niște nenorociți la capitolul accesorii, dar ce să-i faci?

Și la majoritatea utilizatorilor situația e la fel. Vor să le aibă acolo, exact cum vor să fie tot timpul frigiderul plin, dar dacă ar calcula cât timp le folosesc pe bune și-ar da seama că mănâncă mai mult în oraș.

macbook 12 foto 2

Sper că apreciezi că mi-am pus pantofii cu toc pentru poza asta, dar nu puteam să nu scot în evidență eleganța cu care se laudă Apple. Se pricep oamenii, nenea Jobs a lăsat acolo o moștenire solidă.

Din nou despre Pokemon GO, de data asta la Digi24

M-a sunat Tudor Muşat zilele trecute, dacă tot mai avem puţin şi sărbătorim sfântul Pokemon, şi mi-a propus să povestim despre jocul cu pricina în emisiunea 24 într-o oră, difuzată în fiecare zi la Digi24, începând cu orele 23:00.

Mi s-a părut o oportunitate bună să ajung la un public care nu mă urmăreşte pe Facebook sau pe blog, iar rezultatul e în înregistrarea de mai jos (de la minutul 34):

Mi se pare important de spus că nu mă mai iau de multă vreme atât de în serios încât să cred că deţin adevăruri absolute, cu atât mai puţin în domeniul în care activez.

Rezultatul e că am devenit o persoană mult mai echilibrată în timp, dar şi că nu-mi plac deloc personajele de genul Oanei Pellea, care găsesc teorii ale conspiraţiei în domenii la care nu se pricep.

Idealist fiind trăiesc cu speranţa că formatorii de opinie realizează responsabilitatea pe care o au şi sunt mai degrabă nişte persoane cu opinii echilibrate, echilibrul în general fiind mult mai sănătos decât extremismul, oricât de pozitiv ar părea el în primă fază.

(P) Ce mai înseamnă securitate pe desktop şi laptop în 2016

Să scrii despre soluţii de securitate cibernetică în 2016 e ca şi cum ai scrie despre detergent – ştim cu toţii că avem nevoie, dar nu e nimic atrăgător la subiect. Prin urmare, voi încerca să sumarizez problemele comune din zona asta, din perspectiva consumatorului fără cunoştinţe avansate în domeniu, fără detalii tehnice plictisitoare.

Articolul face parte dintr-un proiect mai amplu pe care îl desfăşor împreună cu Bitdefender România, care se întinde pe următoarele cinci luni, obiectivul acestui proiect fiind să înţelegem împreună importanţa unei soluţii de securitate atât pe desktop cât şi pe laptop (în curând şi pe mobile).

Quick fact
În 2015 Bitdefender a câştigat premiul „Product of the Year” în testele AV-Comparatives pentru a doua oară, pentru rezultate remarcabile în protecție, utilizare și impact minim asupra resurselor calculatorului.

Securitate pe desktop

Nu mă pot despărţi încă de desktop (pe Windows), deşi rolul lui în ce fac s-a tot diminuat în ultimii ani – e mai mult obişnuinţă şi un mic avantaj oferit de monitorul mare, că mâncare nu ştie încă să facă. Cerinţele mele de la o soluţie de securitate pentru el sunt destul de simple.

1. Să nu mă bată la cap cu notificări şi întrebări, să-şi facă treaba acolo în fundal şi să o facă bine (antivirus, anti-malware). Acum folosesc Bitdefender Total Security 2016 şi sunt mulţumit din punctul ăsta de vedere, are un pilot automat care mă înţelege.

2. Să aibă un modul securizat pentru internet banking, pentru că toate plăţile se fac online şi aş vrea să-mi rămână în cont nişte bani. Bitdefender Safepay face chestia asta, toate bune şi aici (aplicaţia e gratuită, poate fi descărcată de aici)

3. Să îmi ofere o soluţie de criptare a datelor, pentru că nu există protecţie 100% împotriva atacurilor şi e bine să ai o măsură de securitate în plus pentru fişierele delicate (contracte, facturi, documente în general).

4. Să optimizeze sistemul, că doar umblă prin el tot timpul, deci ar trebui să ştie cel mai bine unde sunt probleme de regiştri şi alte fructe exotice de prin hard-disk. Bitdefender OneClick Optimizer e ok până acum, face curăţenie generală şi optimizează când ai nevoie.

Quick fact
Pentru a determina dacă un program este rău intenționat sau nu, tehnologia B-HAVE, introdusă de Bitdefender în 2006, simulează un PC virtual în care fișierele sunt executate și analizate. Pentru a simula configurația unui PC real, acesta emulează și dispozitive hardware virtuale.

Securitate pe laptop

Acum folosesc două laptopuri, în funcţie de nevoi – un Asus pe Windows şi un Macbook 12. În plus faţă de cerinţele pentru desktop, pentru că sunt dispozitive mobile pe care le folosesc intesiv, pentru laptop-uri aş mai adăuga:

1. Un sistem anti-furt (pentru cel pe Windows, că pe Macbook avem aplicaţie nativă care îşi face treaba bine), care să îl poată localiza în cazul în care vecinul de masă de la terasă îl confundă cu laptopul lui inexistent. Bitdefender Anti-Theft se ocupă, nu am avut ocazia să-l testez şi nici nu mi-aş dori, dar pare ok.

2. Un asistent de navigare/căutare, pentru că pe Facebook plouă cu link-uri şi poţi să dai click pe tot felul de aplicaţii dubioase fără să-ţi dai seama, mai ales dacă nu eşti foarte în temă cu tentativele de phishing. Câteva detalii aici.

Quick fact
Tehnologiile de filtrare a conținutului introduse de Bitdefender au fost create pentru a scana resurse online și sunt folosite în filtrele antispam, anti-fraudă, web filtering, precum și în detectarea amenințărilor propagate prin intermediul rețelelor sociale.

Câştigă o licenţă Total Security 2016

Dacă tot ai rezistat până la final, aş vrea să îţi ofer un cod de activare pentru Bitdefender Total Security 2016. Trebuie doar să laşi un comentariu la acest articol, în care să spui că vrei să foloseşti produsul, iar pe 3 august voi trage la sorţi 5 câştigători (pe care îi voi notifica pe adresa de e-mail folosită în formularul de comentarii).

EDIT: Câştigătorii sunt:

1. Mihai
2. Marcel
3. Oana
4. Danihel
5. Stef

Enjoy!

Pokemon Go pentru începători și sceptici

Poate ați auzit zilele astea despre Pokemon Go, un joc lansat săptămânile trecute, care s-a transformat peste noapte într-un fenomen global, care a depășit nu știu câte recorduri de audiență și care îi face pe oameni să alerge prin parcuri precum în clipul de mai jos.

E vorba despre un joc de realitate augmentată pentru telefoanele mobile ce rulează iOS sau Android, disponibil momentan doar în US, Australia și Noua Zeelandă (poate fi descărcat și din România, găsiți soluția mai jos), care îi provoacă pe jucători să prindă aceste creaturi virtuale numite Pokemoni.

Ca să prinzi Pokemoni trebuie să te miști pe o hartă generată în timp real pe baza locului în care te afli, deci va trebui să ieși din casă și să te plimbi pe bune, nu e vorba de un joc care poate fi rezolvat de acasă. Asta ca să înțelegi ce făceau oamenii ăia din clip într-un parc.

După pasul inițial în care îți faci un personaj, urmează vânătoarea, adică va trebui să te plimbi pe orice străduță, să aduni Poke-Balls (disponibile în locuri publice marcate pe hartă), iar apoi să folosești aceste Poke-Balls ca să prinzi Pokemoni (ăștia nu sunt marcați pe hartă, deci pot apărea oriunde).

După ce ajungi la nivelul 5 (primești puncte pentru orice acțiune faci în joc), vei putea să te alături uneia dintre cele 3 echipe globale – Valor, Instinct sau Mystic.

Tot la nivelul 5 primești și dreptul de a-ți antrena Pokemonii capturați, mergând la Gym, adică niște locuri marcate pe hartă, de obicei piețe sau parcuri, unde se pot aduna foarte mulți jucători care vor încerca să domine locul respectiv intrând în battle-uri cu jucătorii din alte echipe. Dar nu voi intra foarte mult în detalii pe tema asta, nu am ajuns până acolo.

De ce devin oamenii dependenți de jocul ăsta

Părerea mea e că Pokemon Go a picat la marele fix, într-o perioadă în care sedentarismul e aproape o religie, oferindu-le oamenilor un motiv să iasă din casă, să se poată întâlni cu alți jucători și să facă asta în cadrul unui joc controlat exclusiv de pe telefonul pe care oricum îl avem permanent la îndemână.

Dacă îți place tehnologia și ești deschis spre nou în contextul ăsta, Pokemon Go e foarte distractiv, ăsta este adevărul gol-goluț. Nu contează dacă ai 14 ani sau 50 de ani, dacă ești părinte sau nu, dacă ești CEO de companie sau portar, jocul nu ține cont de statut social sau situație finaciară, e o rețea de socializare care se bazează exclusiv pe joc.

Evident că la început vor apărea tot felul de comportamente ciudate (din entuziasm exagerat, oamenii au tendința să se comporte ca niște copii scăpați de sub control). Nu aș dramatiza situația, e un fenomen cât se poate de natural. Şi apropo de asta, dacă dă maşina peste tine în timp ce te joci, jocul nu are nicio vină.

Cum instalezi Pokemon Go în România

Dacă ai iPhone:

1. intri în App Store, dai scroll în josul paginii, apeși pe butonul Apple ID și ieși din cont (Sign Out);

2. închizi App Store, mergi în setările telefonului (Settings), apoi în General, apoi în Language & Region, iar la Region setezi United States;

3. intri din nou în App Store, scroll în josul paginii, apeși pe Sign In, selectezi Create New Apple ID, selectezi United States și în timp ce îți faci contul nou folosești orice adresă de US;

4. descarci Pokemon Go din App Store, după care poți reveni la setările inițiale ale telefonului și la vechiul Apple ID.

Dacă ai Android:

1. Descarci fișierul de aici în telefon;

2. intri în setările telefonului (Settings), apoi în Security și bifezi permiterea instalărilor din surse necunoscute;

3. mergi în Downloads și instalezi jocul accesând fișierul descărcat la pasul 1, după care te duci din nou în Settings, Security și debifezi chestia aia cu sursele necunoscute.

Pot companiile să folosească Pokemon Go?

Ei bine, aici rămâne de văzut. Teoretic se poate, pentru că există un fel de poţiune în joc, cu ajutorul căreia poţi atrage pokemoni într-un anumit loc, care poate fi orice (o cafenea, un bar, un magazin), deci ar putea exista un fel de recompense (reduceri, premii, gratuităţi), pe care jucătorii să le primească într-o cafenea pentru că folosesc poţiunea asta ca să adune mai mulţi jucători acolo.

Nişte oameni din Cluj au lansat ieri un proiect pe tema asta, care se cheamă Pokemondo (despre care puteţi citi aici). Abia aştept să vorbesc la următorul curs despre toată nebunia, serios, trăim nişte vremuri incredibile.