Astăzi îţi recomand Profu’ de Vin

Nu sunt eu cel mai mare fan al vinului, motiv pentru care nu mă aşteptam să urmăresc cu atâta interes un serial despre, wait for it, vinuri, dar n-ai ce să faci când Cosmin Tudoran vorbeşte despre roşii, albe şi rozeuri cu atâta pasiune, el fiind, aşa cum ştie oricine a stat de vorbă cu omul măcar o dată, absolut sărit de fix.

Altfel spus, sunt două chestiuni care te impresionează la Proful de Vin. Prima e lipsa unui oenolog tradiţional, care ar vorbi despre vin ca şi cum ar vrea să facă sex cu el şi care m-ar plictisi din primele secunde, iar a doua e pasiunea pe care vinul a reuşit să o trezească într-un om nebun.

Dintr-un alt punct de vedere, serialul ăsta e un exemplu de conţinut video excelent pentru social media. Avem un subiect mult prea serios pentru Facebook, care ar atrage în mod normal doar oamenii foarte paşionaţi şi poate nici pe ăia? Hai să-l transformăm într-o chestie uşor digerabilă de către oricine.

Realitatea tristă din terenul utilizatorilor de Facebook

Pe 25 aprilie 2015, în Nepal a avut loc un cutremur în urma căruia au murit peste 9000 de oameni. Pe 12 mai 2015, o replică a cutremurului din aprilie mai omoară alte câteva sute de oameni. Plus zeci de mii de răniţi şi localităti întregi distruse.

Tot în aprilie, Facebook implementează un modul simplu de donaţii pentru victimele cutremurului (fără să perceapă comisioane de orice fel). Cinci luni mai târziu, iată şi cifrele:

  • 770,000 utilizatori de Facebook au donat aproximativ 15 milioane de dolari. Asta înseamnă o medie de 19$/utilizator.
  • doar 0,05% dintre utilizatorii de Facebook, la nivel global, au donat pentru victimele din Nepal. Sunt 1,49 miliarde de conturi active în reţea, au donat doar 770,000.
  • Facebook a donat încă 2 milioane de dolari, suma finală ajungând astfel la 17 milioane de dolari, bani despre care poţi afla mai multe aici.
  • Concluzia acestui articol e că aproximativ 1,48 miliarde de oameni, utilizatori activi pe Facebook, care au primit notificarea de donaţie, nu au putut sau nu au vrut să doneze măcar câte 1$ pentru victimele cutremurului din Nepal, prin metoda pusă la dispoziţie de Facebook.

    Nu ştiu ce să spun mai mult de atât.

    Foto via Shutterstock

    Cât de mult îţi iubeşti personajul din social media?

    Acum ceva vreme m-am întâlnit cu nişte oameni de online, la invitaţia lui Sorin Tudor, să vorbim despre cum ne afectează efervescenţa reţelelor sociale (Facebook, în mare parte, dar şi celelalte). M-am tot gândit la chestia asta de atunci, iar în seara asta am conturat o idee importantă, aşa că iată-mă.

    E clar că evoluţia asta tehnologică are nişte avantaje majore, am tot scris despre ele şi le-am promovat de câte ori am avut ocazia – dezvoltare personală şi profesională, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, networking, acces la tot felul de oameni şi resurse. Lucruri bune, da? Bun!

    Cu toate astea, mi se întâmplă tot mai des să mă întâlnesc cu oameni şi să simt că tot discursul lor e un fel de mesaj gândit pentru a fi publicat pe Facebook. Are acea perfecţiune inumană pe care o întâlnim deseori în reţeaua socială, acea formulare modificată de câteva ori ca să adune cât mai multe like-uri. Ca şi cum ar fi repetat acasă, în faţa oglinzii.

    Reţelele sociale ne fac unori să credem că nu e în regulă să fim vulnerabili, aici voiam să ajung. Din păcate pentru oamenii care se lasă păcăliţi în felul ăsta, autenticitatea şi sinceritatea vin la pachet cu vulnerabilitatea. Unul dintre pericolele social media este să îţi placă atât de mult personajul tău perfect de pe Facebook, spre exemplu, încât să te tranformi în el.

    E în regulă să vrei să-ţi construieşti un brand personal în social media, să fii atent la ce şi cum scrii, să fii selectiv. Nu e ok să transformi chestia asta într-o obsesie şi să te comporţi mereu, în viaţa de zi cu zi, de parcă vrei să vinzi ceva. Oamenilor nu le face plăcere să bea cafele cu roboţi.

    foto via Shutterstock