Viața cu un singur port și nici ăla USB

La începutul anului mi-a apărut o linie mare și verde fix pe mijlocul ecranului de laptop. Frumoasă, nimic de zis, un verde aprins mai mare dragul, dar mă cam încurca, așa că am pornit în aventura pe care mulți o cunoașteți prea bine – găsirea unui laptop pe Windows care să îndeplinească niște chestii din astea de bază rău.

Suntem în 2016, tehnologia zboară pe lângă noi, aveam și eu trei criterii mari și late în alegerea unui laptop: baterie minim 8h, ecran mat, greutate sub 1kg. Toate astea din experiențele trecute – sunt tot timpul plecat, deci am nevoie de baterie serioasă, stau cu el prin soare, deci am nevoie de ecran serios, îl car după mine toată ziua, deci am nevoie de un laptop ușor. În rest configurație office, nu gaming, nu fructe exotice.

După două ore de căutări aveam impresia că joc într-un film prost, nu am găsit ABSOLUT nimic. Pe eMag erau la vremea aia vreo 35 de modele de laptop convertible. Aș vrea să-l cunosc și eu pe omul care a simțit vreodată nevoia să-și dea ecranul laptop-ului peste cap, că mie mi se pare cea mai inutilă funcționalitate din lume. Ok, ecran tactil, să zicem că găsim 10 oameni care folosesc, dar e degeaba dacă bateria îl ține două ore și cântărește 2kg.

Quick fact
Unele magazine online din România nu au filtru de greutate în categoria de laptop-uri. Au pentru culoare, dar nu au pentru greutate. Flanco, Cel, MarketOnline, Evomag.

Mă rog, nu te mai plictisesc cu detalii, am găsit două laptop-uri care se apropiau cumva de ce voiam eu: un ASUS Zenbook care arată senzațional și un Lenovo Thinkpad X1 Carbon, care era pe picior de lansare și care arată mult prea industrial pentru gusturile mele.

Și am zis așa, pe final, să mă uit și la ce face Apple, să am termen de comparație.

Am ales un Macbook 12, deși…

…eu eram fan Windows, dar nu ai ce să faci când te uiți la cât de mare e diferența pe zona de user experience. Greutate 970g, ecranul cu retina, sau ce banane are în el, care e spectaculos, 10 ore de baterie. Ca să nu mai zic de aspect, de finisaje, de tastatură.

Și te întrebi, ca orice om normal, cum pot ăștia să facă chestia asta cu câteva modele, iar cei 1700 de producători de laptop-uri Windows nici măcar nu se apropie. Laptopul ideal pe Windows e o combinație între un Zenbook de la Asus (aspect), Lenovo Thinkpad X1 (baterie) și Dell XPS (display). Iar rezultatul, deși ar fi o rachetă ca specificații tehnice, tot e sub Macbook la aspect și experiență. Sfidează logica.

Un singur port? Păi cum?

Adevărul știi care e? Că face Apple cumva și te motivează să arunci obiectele inutile din debara. Laptopul ăsta are un singur port, un USB-C care nu se potrivea cu nimic, dar de când l-am luat mi-am dat seama că stick-uri USB nu folosesc decât în situații excepționale, iar de portul HDMI nu am nevoie decât o dată sau de două ori pe lună, la prezentări, deci are tot sensul din lume să folosesc un dongle pentru astea și în 95% din timp să nu-mi ocupe spațiu acolo degeaba. Scump dongle, nimic de zis, că Apple sunt niște nenorociți la capitolul accesorii, dar ce să-i faci?

Și la majoritatea utilizatorilor situația e la fel. Vor să le aibă acolo, exact cum vor să fie tot timpul frigiderul plin, dar dacă ar calcula cât timp le folosesc pe bune și-ar da seama că mănâncă mai mult în oraș.

macbook 12 foto 2

Sper că apreciezi că mi-am pus pantofii cu toc pentru poza asta, dar nu puteam să nu scot în evidență eleganța cu care se laudă Apple. Se pricep oamenii, nenea Jobs a lăsat acolo o moștenire solidă.

Două locuri cu mic dejun de porceală în București

Știi diminețile alea când te trezești cu o foame de lup și ai vrea să-ți pregătești ceva care să conțină ouă și cartofi prăjiți ca la mama acasă, dar ar dura prea mult și nici ouă nu mai sunt în frigider deci ar trebui să cobori și până la Mega să faci cumpărături?

Ei bine, am studiat îndelung această situație și am cercetat piața cu atenție, așa că am două recomandări de locuri unde micul dejul este absolut delicios, o bombă calorică ale cărei efecte ar putea fi anulate doar cu un semi-maraton.

Prima recomandare e bistro-ul Ad Hoc, unde sunt și eu în timp ce scriu acest articol, îl găsești pe CA Rosetti la numărul 10, iar bijuteria coroanei se numește mic dejun leneș și poate fi comandat toată ziua, deci nu te grăbi.

Vei primi un bol care conține un pat de cartofi de casă prăjiți exact cât trebuie, pe care sunt așezate un strat de bacon la tigaie, două ouă ochiuri, multă brânză rasă și ceva ceapă verde pentru efectul de curcubeu pe cerul gurii (foto mai jos). Porția e mare, teoretic poți să-ți iei adio de la masa de prânz, dar nu se știe niciodată.

mic dejun lenes ad hoc

A doua recomandare e bar&grill Primus, pe care îl găsești pe strada George Enescu la numărul 3, iar bijuteria coroanei este micul dejun englezesc și poate fi comandat zilnic până la ora 13:00.

Vei primi un platou pe care sunt sacrificate două ouă ochiuri, un pumn de fasole la conservă, doi cârnăciori și ceva bacon sau costiță la tigaie, câteva ciuperci, trei felii de pâine prăjită și ceva roșie feliată. Plus un bonus – un bol plin cu cartofi de casă prăjiți, pe care mai poți adăuga niște brânză rasă, să fie treaba treabă.

mic dejun englezesc primus

3 canale de Youtube cu remixuri bune

În cazul în care asculți muzică ambientală, chillout și pe alocuri melodic dubstep, în special remixuri, azi am trei recomandări de canale Youtube pe gustul tău. Mențiunea foarte importantă e că ai nevoie ori de o boxă cu bass clar și puternic, ori de niște căști de calitate.

Prima recomandare e canalul Chill Nation, care face parte dintr-o suită de canale sub The Nation. Au peste 1,5 milioane de abonați și încarcă muzică nouă aproape zilnic. Cel mai popular remix al lor – G-Eazy & Bebe Rexha – Me, Myself & I (No Sleep Remix) – are peste 35 milioane de vizualizări.

A doua recomandare e canalul Chill City, și ăsta parte dintr-o suită de canale sub Trap City, cu peste 150.000 de abonați și muzică nouă zilnic. Cel mai popular mix al lor – June Marieezy – Fly (FKJ Remix) – are peste 300.000 de vizualizări.

A treia recomandare e canalul La belle musique, cu peste 1,4 milioane de abonați și muzică nouă încărcată zilnic, ceva mai slow decât primele două dar cu multe surprize plăcute în program. Cel mai popular remix al lor – Ed Sheeran – I See Fire (Kygo Remix) – nu mai are nevoie de nicio prezentare și a ajuns la peste 63 milioane de vizualizări.

Dacă ai orice fel de recomandare în contextul ăsta, o poți lăsa în comentarii. Mulțumesc anticipat!

Nu-ți ignora viața personală/socială, dacă vrei să fii sănătos și fericit

Unul dintre cele mai lungi studii despre viața de adult (The Harvard Study of Adult Development), la care au participat 724 de bărbați (60 sunt încă în viață) și care s-a întins pe 75 de ani, a rezultat într-o concluzie foarte simplă – cel mai important factor, care ne ajută să fim mai sănătoși fizic și psihic și implicit să ne prelungim viețile, este reprezentat de relațiile de calitate cu alți oameni.

Vreau să am acest text pe blog pentru că tot mai mulți oameni din jurul meu aleg să își ignore prietenii și relațiile ca să muncească peste program. Sunt cumva obsedat de acest abuz din partea companiilor, mi se pare că a devenit normal și că nimeni nu i se mai opune, dar adevărul e că vina e în primul rând a celor care acceptă să stea la birou câte 12 ore pe zi.

În astfel de condiții de stres e aproape imposibil să dezvolți relații profunde cu prietenii, cu iubitul sau iubita, cu soțul sau soția, cu cine vreți voi. Rezultatele nu se simt pe moment, dar conform studiului se vor simți cândva, mai rău decât credem. Și are tot sensul din lume.

Vă recomand să citiți toate concluziile studiului aici, cu siguranță o să vă pună pe gânduri.

Rio de Janeiro, Brazilia – m-aş întoarce oricând, dar nu cu capul în nori

Pe 1 mai 2015 eram în Rio, în mijlocul unei vacanţe de 8 zile, după ce am prins o promoţie excelentă la bilete de avion – 350E dus-întors cu Alitalia. Nici nu am stat pe gânduri, cine n-ar vrea să ajungă pe Copacabana sau pe Ipanema? La momentul rezervării ştiam doar că nu e recomandat să ajungi în Rio în timpul carnavalului, aşa că am început să citesc despre cât de periculos e în general oraşul cu peste 6 milioane de locuitori (cam 20% dintre ei locuiesc în celebrele favelas, în sărăcie cruntă).

Toate studiile aratau o rată a criminalităţii ridicol de mare în Brazilia (peste 50.000 de crime anual, violuri mai ceva ca la Vaslui şi jafuri fără număr). Nu a fost o idee bună, m-am îngrozit după câteva articole, dar nu m-am putut opri şi am trecut la documentare pe Youtube.

Ce să mai zic, o noapte întreagă m-am uitat cu gura căscată la poveşti nebune din oraşul în care urma să ajung în vacanţă, dar nimic nu te pregăteşte pentru experienţa reală, stai să vezi.

Am închiriat un apartament la 50m de Copacabana, pe Siqueira Campos, frumos de tot – după 14 ore de zbor şi un drum ca un film de la aeroportul Galeao spre oraş, am aruncat bagajele în camere şi direct pe plajă ne-am oprit. Ne-a zis proprietarul că ar trebui să fim ok dacă nu ţinem lucruri de valoare la vedere (fără poze cu telefonul, fără aparate foto la gât, fără brăţări/ceasuri/bijuterii, fără rucsac în spate).

A, mai era ceva – să nu ne afundăm în oraş mai mult de trei-patru străzi de la plajă, că ne apropiem prea mult de favele şi e nasol. Nici urmă de glumă pe faţa lui.

Plaja Copacabana la răsărit
Plaja Copacabana la răsărit

Peisajul e absolut fantastic, nu se compară cu nimic – nisip fin auriu, oceanul Atlantic ne-a întâmpinat cu valuri de doi metri care ne-au tăvălit ca pe nişte europeni spălăciţi (oh, wait…), iar în stânga aveam muntele Sugarloaf, pe care îl văzusem într-un film vechi cu James Bond. Ce pericole, nene, cui îi pasă?

Urci la statuia Cristo Redentor şi uiţi de orice, priveliştea e atât de bogată de sus încât ai nevoie de un somn bun la final, să poţi digera toată informaţia. Nu mai zic de explozia de culori din orice piaţă, care pentru un pofticios ca mine a fost absolut dementă, nu ştiam ce fructe să cumpăr mai repede.

Privelişte de la statuia Cristo Redentor
Privelişte de la statuia Cristo Redentor

Pe de altă parte, cred că prima dată când am înţeles unde sunt a fost când am intrat într-o bancă să scot bani de la bancomat, iar omul care păzea locul stătea într-un tub blindat, din care i se vedea doar capul. Te gândeşti un pic la precedentul care a dus la aşa o măsură de securitate, nu? Cât s-a tras aici? Au aruncat grenade peste el?

Al doilea moment în care m-am întrebat ce caut în Rio a fost ceva mai urât – aşteptam la trecerea de pietoni şi pe colţul opus de intersecţie era doar un băiat îmbrăcat în civil cu un pistol în mână. Mă rog, asta n-ar fi nimic, dar omul s-a agăţat de un motociclist oprit la semafor şi a tras de el până la dărâmat cu tot cu motor, fluturându-i arma pe la nas, asta în timp ce noi treceam pe lângă toată scena asta cât mai încet, să nu cumva să-i deranjăm din activitatea intensă. Într-o lume normală aş fi scos telefonul să filmez, dar îmi place viaţa, aşa că n-am nicio idee ce s-a întâmplat mai departe.

Din loc în loc peisajul era presărat cu maşini vopsite în camuflaj pline cu poliţişti care aduceau mai degrabă a soldaţi – masivi, veste anti-glonţ şi pistoale automate pe piept. Într-o zi am cerut indicaţii unui poliţist de circulaţie iar omul a pus mâna pe pistol şi a desfăcut capsa aia de siguranţă. Sunt convins că am auzit câţiva oameni din jur înghiţind în sec în momentul ăla.

Plaja Ipanema la apus
Plaja Ipanema la apus

Ce vreau să spun cu toată povestea asta e că nu am păţit nimic şi m-aş întoarce oricând în Rio, DAR tensiunea şi problemele oraşului sunt palpabile din clipa în care ieşi pe stradă. Referitor la fotograful care a fost uşurat de echipament foto de vreo 40.000 de dolari zilele trecute, trebuie să fii un pic inconştient ca să te plimbi aşa pe străduţele alea. Mai ales după ce poliţia emite un avertisment public în care spune că nu va putea proteja oameni de astfel de atacuri.

Da, se putea întâmpla oriunde, dar în Rio chiar nu e o surpriză. Din câte se vede, securitatea în zonă a fost întărită pentru Jocurile Olimpice, dar asta nu îţi dă libertatea să mergi la pas prin oraş cu $45k în buzunar. Că rămâi fără ei.

Plaja Ipanema
Plaja Ipanema

Poze frumoase găseşti pe contul meu de Instagram, în cazul în care te pasionează peisajele

Din nou despre Pokemon GO, de data asta la Digi24

M-a sunat Tudor Muşat zilele trecute, dacă tot mai avem puţin şi sărbătorim sfântul Pokemon, şi mi-a propus să povestim despre jocul cu pricina în emisiunea 24 într-o oră, difuzată în fiecare zi la Digi24, începând cu orele 23:00.

Mi s-a părut o oportunitate bună să ajung la un public care nu mă urmăreşte pe Facebook sau pe blog, iar rezultatul e în înregistrarea de mai jos (de la minutul 34):

Mi se pare important de spus că nu mă mai iau de multă vreme atât de în serios încât să cred că deţin adevăruri absolute, cu atât mai puţin în domeniul în care activez.

Rezultatul e că am devenit o persoană mult mai echilibrată în timp, dar şi că nu-mi plac deloc personajele de genul Oanei Pellea, care găsesc teorii ale conspiraţiei în domenii la care nu se pricep.

Idealist fiind trăiesc cu speranţa că formatorii de opinie realizează responsabilitatea pe care o au şi sunt mai degrabă nişte persoane cu opinii echilibrate, echilibrul în general fiind mult mai sănătos decât extremismul, oricât de pozitiv ar părea el în primă fază.